Parisul reprezintă cea mai importantă escală pentru un șef al guvernului de la București, având în vedere că Washingtonul este o destinație rezervată președintelui țării. În perioada interbelică, tradiția voia chiar ca prima vizită în străinătate a șefului de guvern și a ministrului de externe să fie la Paris. Titulescu a spart această tradiție în ianuarie 1928, mergând la Roma, căutând astfel să dea un semnal pentru a atenua atitudinea pro-ungară a guvernului italian.
Acum nu mai există o asemenea tradiție, dar, pentru orice șef al guvernului român, prezența în palmares a unei vizite la Paris reprezintă o consolidare a statutului acestuia. Afirmația nu este deloc deplasată, deoarece asemenea întâlniri sunt acceptate de partea franceză numai dacă există credința că interlocutorul român rămâne cel puțin încă un an și jumătate în funcție.
La aceasta se adaugă mizele pentru statul român, Franța fiind, alături de Germania, cel mai influent stat al Uniunii Europene, unul dintre cele mai influente la nivel mondial și un partener economic de prim-plan al României. Vechea și frumoasa tradiție a relațiilor franco-române nu știu cât mai contează pentru decidenții actuali, dar important este că se fac dese referiri atât de partea română, cât și de cea franceză, cu atât mai mult, cu cât anul acesta se aniversează 140 de ani de relații diplomatice.
De altfel, am remarcat că imediat după ce delegațiile s-au așezat în sala Palatului Matignon, premierul Jean Castex l-a felicitat pe omologul său român pentru că vorbește limba franceză.
RELUAREA MECANISMULUI 2+2. Vizita de două zile (26-27 octombrie) a premierului Ludovic Orban în capitala franceză a fost un eveniment important la final de an, iar partea română a conștientizat pe deplin acest lucru. Semnalul a fost dat prin importanța delegației, premierul fiind însoțit de ministrul apărării, de ministrul economiei și energiei și de ministrul afacerilor externe. Este și o dovadă a agendei bogate a celor două state atât pe plan economic, cât și diplomatic și militar.
Reține în mod deosebit semnarea acordului pentru aprofundarea parteneriatului strategic dintre cele două țări și reluarea mecanismului de consultări 2+2 între miniștrii de externe și ai apărării – foarte important în contextul actual de reformă a Uniunii Europene.
Merită salutată solicitarea părții române de sprijin francez pentru găzduirea viitorului centru european de competențe în domeniul securității cibernetice, ca o dovadă a conștientizării necesității ca România să aibă pe teritoriul ei o instituție europeană și a spiritului pragmatic al vizitei.
Semnarea unei declarații de intenție privind cooperarea bilaterală în domeniul energiei nucleare civile este și ea importantă, atât economic, din punctul de vedere al unui posibil transfer de tehnologie și de know-how, cât mai ales politic. România și Franța se regăsesc de aceeași parte a baricadei, în grupul țărilor europene care susțin dezvoltarea energiei nucleare.
COOPERAREA CU NUCLEUL DUR AL UE. În această perioadă de transformări în care se vehiculează ideea Europei cu mai multe viteze, România trebuie să își consolideze cooperarea cu țări din așa-numitul nucleu dur european.
Prezența ministrului apărării, generalul Nicolae-Ionel Ciucă, a fost foarte importantă ca semnal al echilibrului pe care România îl susține între pilonul european și cel american în NATO, al interesului pentru cooperarea militaro-industrială – semnalul pozitiv pentru fabricarea corvetelor în România fiind o șansă și pentru dezvoltarea șantierului de construcții navale de la Constanța.
A doua zi a vizitei, dedicată cu precădere întâlnirilor de la Mouvement des Entreprises de France (MEDEF), puternica asociație a marelui patronat francez, are o semnificație aparte din perspectiva mutării unor activități de producție din China și de extindere a investițiilor franceze deja existente pe piața românească.
Pentru prima dată după mulți ani, agenda contactelor româno-franceze nu mai este umbrită de problema delincvenței române pe teritoriul francez – un alt aspect notabil al discuțiilor purtate la Paris.
În sfârșit, mă bucur foarte mult că am putut scrie pozitiv despre un eveniment de politică externă legat de România. Sper, totodată, în consolidarea activității externe a prim-ministrului, o funcție care în ultimii 15 ani s-a „șters“ destul de mult din dispozitivul de reprezentare și cooperare externă al României. Este un lucru necesar, deoarece trebuie să intrăm, în ceea ce privește politica noastră externă, în cultura rezultatelor, iar guvernul este singura instituție care are capacitatea de a dezvolta această dimensiune.
