Scrutinul bătrânilor: Cum va arăta confruntarea dintre Joe Biden (81 de ani) și Donald Trump (77 de ani) pentru câștigarea alegerilor prezidențiale din Statele Unite

Pare că vom asista la o revanșă între Joe Biden și Donald Trump în alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Ame­ricii. To­tuși, cursa din acest an are cel puțin trei particularități, care fac ca in­certitu­dinea cu privire la realii adversari să fie, de fapt, mult mai mare decât s-ar putea crede.

S-a confirmat. După Super Marțea elec­torală americană (5 martie) pare clar că, pentru prima dată din 1912 încoace, fostul președinte, Donald Trump, va candida împo­triva celui aflat în funcție, Joe Biden. Dar chiar dacă vorbim despre can­didați foarte cunoscuți, există aproxi­mativ 12% dintre alegătorii americani care încă nu și-au ales tabăra. Și indecișii ar putea avea cuvântul decisiv în ceea ce se anunță o cursă electorală extrem de strânsă, scrie revista britanică The Eco­nomist.

Dacă ne raportăm la cele șase alegeri prezidențiale din SUA de dinaintea anului 2000, diferența medie în votul popular dintre câștigător și perdant a fost de nouă procente. În următoarele șase scrutinuri, după 2000, diferența a scăzut la trei procente. Asta subliniază, dacă mai era nevoie, cât de strânse sunt cursele electorale pentru prezidențiale în zilele noastre. Pe 5 noiembrie, doar șase state vor conta cu adevărat, în sensul că pot înclina balanța rezultatului final. În 2020 au votat 160 de milioane de americani, dar Joe Biden a câștigat Wisconsin, un astfel de stat-cheie, cu 20.000 de voturi, ceea ce reprezintă doar 0,013% din totalul voturilor exprimate.

Sunt, așadar, diferențe extrem de mici, dar care pot schimba lumea. Și sunt zeci de lucruri ce pot înclina balanța fie în favoarea lui Biden, fie în cea a lui Trump. Avem, pe de o parte, problemele: economia, frontierele și avortul. Apoi, gradul de mobilizare și operațiunea de convingere, donatorii și voluntarii. Iar pe lângă toate aceste constante ale unei campanii, ale­ge­rile de anul acesta au în plus trei zone mari de incertitudine.

Terții

Prima este rolul partidelor terțe. Mulți americani se gândesc că ambele partide tradiționale sunt puțin ciudate. Teore­tic, ruptura duopolului lor ar fi ceva minu­nat pentru mulți. În practică, dacă arunci o privire la candidații altor partide, ștergi repede acest gând. Printre ei se numără Jill Stein, o ecologistă ale cărei singure con­tribuții este posibil să fi fost facilitarea victoriei lui Trump în 2016 și retragerea Sta­­telor Unite din acordul climatic de la Paris. Ar mai fi Robert Kennedy Jr. și Cornel West, un profesor de stânga pentru care nu prea sunt multe diferențe între Biden și Trump.

Cât se poate de firesc, cele două mari partide își păzesc duopolul. După 2000, când Ralph Nader obținea suficiente voturi în Florida pentru a înclina balanța în respectivul stat în favoarea lui George W. Bush, partidele au înăsprit regulile cu privire la cine poate candida la alegerile pre­zi­dențiale. Cel mai probabil, Stein și West nu vor îndeplini criteriile în fiecare stat (deși s-ar putea să-l afecteze pe Biden). Cu Kennedy Jr. este diferit. În sondajele care includ și partide terțe, Kennedy Jr. pri­mește 12% din voturi, ceea ce înseamnă că poate obține suficiente semnături pentru a fi inclus pe buletinul de vot în cele mai multe state. Iar dacă procentajul din son­daje s-ar traduce în procentaj real la scruti­nul din noiembrie, ar fi cel mai mare scor al unui candidat terț din 1992 încoace (atunci a fost Ross Perot).

E greu de spus de la cine ar trage mai multe voturi Robert Kennedy Jr. Dacă ne luăm după numele pe care-l poartă, s-ar crede că mai mulți ar fi democrați, dar republicanii se pare că îl apreciază mai mult. În eco­logismul său și în scepticismul său față de vacci­nuri amestecă probleme de stânga și de dreapta politică. Este susținut de băieți din Silicon Valley care cred că tot ce e disruptiv este un bine intrinsec. Toate indică un scenariu îngrijorător, în care Kennedy Jr. ar pu­tea contribui la victoria lui Trump.

Litigiile

A doua incertitudine mare, spe­ci­fică scrutinului prezidențial din acest an, ține de procesele lui Trump. Săptămâna aceasta, Curtea Supremă a transmis un sem­nal clar, în decizia sa de 9-0 împotriva statului Colorado, că ar prefera să interfe­reze în acest scrutin. Prin urmare, Trump va fi peste tot pe buletinul de vot.

În ultimii doi ani s-a speculat că Trump ar putea fi condamnat cu executare înainte de alegeri sau că, dacă este reales, ar pu­tea chiar să guverneze dintr-o celulă. Nu se va întâmpla. Cele mai multe dintre procesele aflate acum pe rol și în care este acu­zat nu vor fi finalizate până pe 5 noiembrie. Singurul caz care probabil va fi tran­șat până la acea dată este cel mai trivial – procesul în care Trump este acuzat că ar fi cumpărat în 2016 tăcerea vedetei porno Stormy Daniels din fondurile de campanie electorală și ar fi mascat plata ca fiind chel­tuieli juridice.

Nu înseamnă că procesele sunt irelevante. În sondajele The Economist/YouGov, o treime dintre alegătorii republicani spun că „a fi infractor“ nu este deloc un atribut de dorit la un candidat. Numai că partizanatul negativ (convingerea că, orice face pro­priul tău partid, tot ceilalți sunt mai răi) îi determină, într-o majoritate covârși­toare, pe cei care l-au votat pe Trump îna­inte să-l voteze din nou.

Problema este că, din momentul în care începe procesul pentru rolul jucat în revolta de la Capitoliu, din 6 ianuarie 2021, în spațiul public va fi rememorat modul în care Trump și-a încheiat mandatul, ceea ce-i poate influența pe indecișii care cân­tăresc încă dacă să-i mai dea sau nu o dată votul. Prin urmare, procesele vor fi ca o piatră de moară de gâtul candidatului republican.

Vârstele

A treia zonă de incertitudine ține chiar de vârsta candidaților. Biden are 81 de ani, iar Trump, 77 de ani. Cei doi vor fi cei mai în vârstă candidați nominalizați (de democrați și de republicani) din istorie, ceea ce crește probabilitatea unui scenariu în care politica americană la vârf să fie lo­vită de un „eveniment de sănătate“, scrie The Economist.

În tabăra republicană, Trump nu are un succesor politic. Își instalează managerul de campanie ca director operațional al par­tidului și nora ca vicepreședinte. Este o formă fragilă de putere. Trump domină atât de mult Partidul Republican, încât ar fi haos dacă ar ajunge în incapacitatea de a-și exercita mandatul. În schimb, în tabăra democraților, este o dezbatere întreagă în jurul întrebării dacă, dată fiind vârsta, pre­șe­dintele Biden este capabil să câștige campania electorală. În pofida faptului că economia duduie în mandatul său, rata de favorabilitate de care se bucură este neo­biș­nuit de scăzută. Răspunsul Casei Albe este că sondajele greșesc, iar cifrele se vor schimba în favoarea lui Biden când tot mai mulți alegători vor începe să acorde aten­ție alegerilor. Posibil. Numai că 85% dintre americani și 70% dintre democrați cred că Biden este prea bătrân pentru a servi încă un mandat. Și asta este puțin probabil să se schimbe.

Drum alunecos

Dacă va continua să aibă cifre slabe în sondajele din statele-cheie înainte ca nominalizarea partidului pentru cursa prezidențială să fie pecetluită la convenția din august, va fi greu de mers mai departe cu principalul argument în fa­voarea lui Biden – acela că este cea mai bună apărare în fața unui al doilea mandat al lui Trump. Înlocuirea sa din acel moment ar putea fi riscantă și haotică. Biden ar trebui să se retragă voluntar, ceea ce pare pu­țin probabil, iar Kamala Harris, vice­pre­șe­dinta actuală și cel mai plauzibil succe­sor, ar putea fi un candidat și mai slab.

O modalitate de a evita acest scenariu dezastruos ar fi ca democrații să organizeze un concurs de talente la convenția formațiunii lor. O alternativă ar fi ca liderii Par­tidului Democrat să se fixeze pe un guvernator mai tânăr, precum Gretchen Whit­mer (52 de ani), din Michigan, sau pe un vorbitor carismatic, precum senatorul Ra­phael Warnock (54 de ani), din Georgia. Ar avea la dispoziție două luni să-și facă apoi campanie și să invadeze spațiul public, în timp ce Trump ar fi tocat mărunt în procesul pentru rolul jucat în revolta de la Capitoliu, din 2021. Pare inevitabil că scrutinul din noiembrie va fi un meci între Biden și Trump. Dar, date fiind toate aceste parti­cularități ale cursei din acest an, incertitudinea că va fi chiar așa este mult mai mare decât s-ar putea crede.

Rivalii vechi și noi

Pe 5 noiembrie, americanii își vor alege cel de-al 47-lea președinte. Principalii candidați pare că vor fi aceiași ca în 2020, Joe Biden și Donald Trump.

• PROBLEME. Dacă Trump are patru mari pro­cese de trecut, Biden se confruntă cu alte probleme – mandatul i-a fost marcat de in­fla­ție ridicată și de turbulențe majore pe plan extern: Afganistan, Ucraina și Orientul Mijlociu.
• VOTUL. Niciunul dintre cei doi nu este po­pular, astfel că alegerile nu vor fi deloc un con­curs de popularitate, ci mai curând un re­ferendum în care americanii vor decide care este cel mai mic rău posibil.

Acest articol a apărut în numărul 184 al revistei NewMoney

FOTO: Getty