De ce cheltuie Arabia Saudită sume enorme pentru a susține activiatea sportivă și pentru a finanța diverse competiții

Arabia Saudită cheltuie o avere națională pe sport. Unii spun că acest lucru va ajuta la diversificarea economiei, iar criticii numesc fenomenul „spălare de imagine prin sport“.

Într-un moment în care sportul și banii, foarte mulți, se intersectează, Arabia Saudită a provocat o ade­vă­rată revoluție în zona sportivă prin investiții care au ajuns deja la zece miliarde de dolari, scrie revista bri­tanică The Economist. Mișcarea ambițioasă nu putea trece neobservată de comunitatea internațio­nală, declanșând dezbateri aprinse și reacții pro și contra.

În efortul de a-și redefini identitatea sub conduce­rea tânărului său lider, Mohammad bin Salman (37 de ani), și cu susținerea petrodolarilor, Arabia Sau­dită a intrat în forță în industria sportului, cu scopul de a-și maximiza resursele, dar și de a impulsiona re­formele interne. Un demers care a determinat investiții remarcabile în fotbal și în golf, deschizând noi perspective pentru aceste sporturi, dar, în ace­lași timp, provocând preocupări legate de drepturile omului și de efectele asupra întregii industrii sportive.

În timp ce direcționează un munte de petrodolari în sporturi globale, Arabia Saudită se confruntă cu două obiecții majore. În primul rând, există temerile că investițiile masive făcute de un stat cu resurse nelimitate pot distorsiona echilibrul competițional în sport, cum ar fi fotbalul, unde hegemonia unei echipe poate submina spectacolul și pasiunea din ju­rul competiției. Numai că, deși temerea este legi­timă, istoria sportului ne arată că nicio națiune nu a reușit să impună o dominare absolută până în pre­zent.

A doua obiecție crucială este legată de îngrijorările în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și în­călcările grave ale acestora în Arabia Saudită. Într-un context în care state precum Rusia se confruntă cu sancțiuni în domeniul sportului, criticii susțin că Arabia Saudită ar trebui inclusă în această categorie.

Doar că realitatea este mai complexă – legăturile eco­nomice și politice ale Occidentului cu Arabia Sau­dită rămân solide. Este o situație care depășește cu mult sfera sportului – investițiile majore în diverse spor­turi se intersectează cu interese economice, po­litice și sociale, ceea ce generează o dinamică foarte com­plexă. Pe măsură ce sporturile se adaptează la noile realități digitale și la schimbările globale, gă­si­rea unui echilibru oricât de fragil între prosperita­tea financiară, angajamentul față de drepturile omului și valorile culturale fundamentale ale sportului rămâne o provocare a vremurilor actuale, comen­tează cei de la The Economist în două materiale dedicate revolu­ției pe care banii saudiți ar putea-o antrena în lumea globală a sportului.

Bani proaspeți

A fost o vară cu mai multe surprize pentru fanii sportului – în tenis, spaniolul Carlos Alcaraz (20 de ani) a câștigat turneul de la Wimbledon, punând capăt dominației de ani buni a triou­lui Novak Djokovic´, Roger Federer, Rafael Nadal. În golf, învingătorii de la US Open și British Open au fost niște outsideri. Iar pe 6 august, echipa feminină de fotbal a Statelor Unite, mai mereu învingătoare, a fost eli­minată din Cupa Mondială de Suedia.

Nu a fost suficient. Cel mai mare șoc a venit din afara terenului, odată cu intrarea în forță a Arabiei Saudite în industria sportului. Mulți fani occidentali, activiști și politicieni se revoltă deja – se plâng de pro­fanarea trofeelor sacre ale sportului și văd în acest demers o încercare de a „spăla“ prin sport abu­zurile împotriva drepturilor omului.

Occidentul are acorduri comerciale cu Arabia Sau­dită și nu este clar cum ar putea saudiții să monopoli­zeze și să distrugă vreun sport global, cred cei de la The Economist. Pentru foarte mulți fani, echi­pele sunt o sursă de mândrie și stabilitate. Mulți uită totuși că sportul este și o afacere care se află în plin proces de transformare. Sportul trebuie să rămână deschis noilor surse de capital și idei.

De decenii, sportul a fost cumva un recipient al investițiilor, fie din partea unor moguli media, fie a oligarhilor ruși. Și chiar raportat la acele standarde, efortul Arabiei Saudite rămâne impresio­nant. Al-Ittihad i-a adus pe Karim Benzema, câștigă­to­rul Balonului de Aur în 2022, de la Real Madrid, și pe N’Golo Kante de la Chelsea. Cristiano Ronaldo, câștigător de cinci ori al Balonului de Aur, s-a transferat de la Manchester United la Al-Nassr în ianuarie. Sadio Mané, de la Bayern Mün­chen, i s-a alăturat, în timp ce că­pi­­tanul echipei FC Liverpool, Jordan Henderson, s-a transferat la Al-Ettifaq. Neymar a ajuns la Al-Hilal. Lista poate continua. Echipele din campiona­tul saudit au cheltuit peste 480 de milioane de dolari pe transferuri în această vară.

În golf, un turneu susținut financiar de Arabia Sau­dită va fuziona cu turneul PGA din America. Saudiții sponsorizează Formula 1 și susțin competiții de lupte libere și box. La fel, se uită către sporturile de iarnă și către e-sporturi.

Concurența

Asaltul investițional al Arabiei Saudite vine și pe fondul creșterii fluxurilor de capital instituțional în sport. De la începutul anului 2020 au fost investiți în sport peste 100 de miliarde de dolari de către fondurile de investiții private. În paralel, sunt foarte active și fondurile suverane – Qatar, care a găzduit turneul final al Campionatului Mondial de fotbal anul trecut, deține clubul francez Paris Saint-Germain și o participație la echipa de baschet Wa­shington Wizards, din NBA. Conform estimă­rilor fă­cute de Blo­om­berg, 17 dintre cele mai bune 98 de clu­buri de fotbal din Europa sunt acum sus­ți­nute de fonduri suverane sau de capital instituțional.

Ei bine, o parte dintre acești noi investitori văd o oportunitate și în revoluția digitală. Fluxuri tradițio­nale de venituri sunt în pericol, pe măsură ce teles­pec­tatorii renunță la televiziunea tradițională sau la pachetele de cablu care includ transmisiunile și con­ținutul sportiv. Pentru companiile de media vechi este un coșmar – Disney caută un investitor pentru a prelua o participație în ESPN, uriașa sa rețea de ca­nale sportive aflată acum în declin. Pentru proprie­tarii de echipe și branduri, revoluția digitală le pro­mite să ajungă direct la audiență, oferindu-le o expe­riență mai captivantă și interactivă.

La rândul lor, fanii se tem că schimbarea digitală va distruge ceea ce iubesc. Sportul nu este însă doar o competiție între jucători, ci și pentru audiență, asta în timp ce nici alte forme rivale de divertisment nu stau pe loc. Uitându-ne la campionatul de fotbal Serie A din Italia, este un avertisment asupra a ceea ce se întâmplă dacă reforma este prea lentă – veniturile scad, iar echipele devin mai puțin performante. Fotbalul eu­ropean costă peste șapte miliarde de dolari pe an pentru a fi administrat, excluzând salariile jucători­lor, și nu are profit. Și ar putea, iată, beneficia de bani proaspeți.

Critici majore

Cu toate acestea, demersul Arabiei Saudite se confruntă cu alte două critici. Prima ține de faptul că este un stat cu resurse vaste, neinte­resat de profit. Iar sportul necesită un echilibru competitiv – dacă un proprietar îi cumpără pe cei mai buni jucători, teoretic echipa sa poate câștiga tot tim­pul, iar competiția suferă. E un risc ce trebuie mo­nitori­zat. Pe de altă parte, cheltuielile actuale ale Arabiei Saudite pentru achiziția de jucători, oricât de impresionante, reprezintă doar 6% din costurile anuale de ope­rare din fotbalul european.

A doua critică este legată de nerespectarea drepturilor omului și în discuție intră recurent asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi. Și, deși Rusia suportă sancțiuni internaționale inclusiv în sport, regatul sau­dit nu se încadrează în această categorie. Ame­rica și Europa au făcut tranzacții de 140 de miliarde de dolari cu Arabia Saudită în 2022, inclusiv cu pe­trol și arme – ambele mai sensibile din punct de vedere strategic decât sportul.

Și, în ciuda faptului că unii proprietari de cluburi câștigă o oarecare influ­ență, controlul asupra acti­velor sportive nu pare să orbească publicul occidental sau guvernele lor. Nici chiar Roman Abramovici, un oligarh care a cumpărat Chelsea pentru a cuceri elita britanică, nu a scăpat de sancțiuni.

Amprenta globală

Generoasele cheltuieli ale Ara­biei Saudite au loc într-un moment în care indus­tria globală a sportului este afectată de revoluția digitală, dar și de un nou val de investiții ale fonduri­lor private. Mulți observatori cred că aceste mișcări, aducând cu sine o dinamică nouă, vor schimba nu doar Arabia Saudită, ci întreaga industrie sportivă globală.

Investițiile se derulează de ceva ani, nu sunt chiar recente, doar că impactul a fost obturat de o abordare haotică. Ele au atins diverse niveluri ale industriei sportului, de la achiziționarea jucătorilor, cum­pă­rarea unor cluburi străine, dezvoltarea unora interne până la achiziționarea sau dezvoltarea de tur­nee sau competiții în țară și în străinătate. În 2021, un consorțiu condus de Arabia Saudită a preluat echipa engleză de fotbal Newcastle United, pentru suma de 391 de milioane de dolari.

Cele 10 miliarde de dolari cheltuite pentru șase dintre cele mai îndrăgite sporturi internaționale au fost operate de mai multe entități saudite, inclusiv de guvernul de la Riad, alături de fondul suveran de in­vestiții (PIF) și chiar de gigantul petrolier Saudi Aramco, compania cu cel mai mare profit din lume.

În fotbal, pe lângă dezvoltarea campionatului intern, există speculații intense că Arabia Saudită se va înscrie pe lista candidaților pentru găzduirea Cupei Mondiale, posibil în 2030, urmând exemplul Qatarului vecin din 2022. Și tot la nivel de speculație – în 2021 a existat o inițiativă de a crea cu bani saudiți o superligă euro­peană, demers care a murit în fașă din cauza opo­zi­ției fanilor.

Nici golful nu a rămas în afară – în SUA, turneul PGA tocmai a acceptat o fuziune cu Liv Golf (se des­fă­șoară pe terenurile deținute de fostul președinte american Donald Trump), un turneu în plină dezvol­tare susținut de PIF. Jucătorii de top au ajuns la oferte de sute de milioane de dolari pentru a se tran­s­fera în noua alianță. Turneul european DP World Tour face, de asemenea, parte din acord. Și dacă, pentru Donald Trump, această fuziune este o „afacere frumoasă și glamour“, senatorii democrați ame­ricani Elizabeth Warren și Ron Wyden au ținut să condamne recent într-o scrisoare publică adresată Departamentului de Justiție din SUA „și această încercare a regimului saudit de a-și curăța abuzurile“.

În Formula 1, Arabia Saudită găzduiește Marele Pre­miu de la Jeddah și construiește un nou circuit în apropiere de Riad. Au circulat informații că un con­­sorțiu de investitori saudiți au făcut în 2022 o ofertă de 20 de miliarde de dolari pentru a prelua cu totul Formula 1. Ministrul saudit al sportului a respins zvonurile. Între timp, Aramco rămâne un sponsor major al competiției automobilistice.

Un oficial al organizației mondiale masculine de tenis ATP a admis că au existat discuții „pozitive“ cu po­­sibili investitori, inclusiv cu PIF. Iar organizația mon­dială feminină de tenis WTA ia în considerare găz­du­i­rea unei competiții în Arabia Saudită.

De asemenea, în ciuda climei sale, Arabia Saudită a fost selectată pentru a găzdui Jocurile de Iarnă Asia­tice din 2029.

„Viziunea 2030“

Mulți se întreabă de ce cheltuie regatul cu 36 de milioane de locuitori atât de mult pe sport? În răspuns intră și vanitatea, și invidia, spun cei de la The Economist. Mulți membri ai familiei regale sunt fani împătimiți ai diverselor sporturi. Este motivul pentru care au investit în echipe din alte țări, iar mai nou vor chiar propriile lor echipe. Ba chiar vor să intre în elita sporturilor globale. Yasir Al-Rumayyan, guvernatorul PIF, este pasio­nat de golf și caută ca, în urma fuziunii PGA Tour-Liv, să devină membru al celui mai exclusivist club de golf din Ame­rica, Augusta.

La partea cu invidia, cursa a început prin 1993, remarcă Danyel Reiche, profesor asociat la Universitatea Georgetown din Qatar. A fost momentul în care Qatar a găz­duit pentru prima dată un turneu de tenis masculin ATP (câștigat de Boris Becker). La Cupa Mondială din 2022, Qatar a cheltuit ca țară-gazdă 200 de miliarde de dolari, iar unul dintre membrii familiei regale deține clubul francez Paris Saint-Germain.

Însă planurile regatului saudit merg mult dincolo de avan­taje pentru elitele țării sau de a ține pasul cu ve­cinii. În contextul actual, exporturile saudite de pe­trol vor depăși 166 de miliarde de dolari în acest an, adică 16% din produsul intern brut (PIB).

Pe fondul tranziției energetice globale iminente, planul Arabiei Saudite, cuprins în „Viziunea 2030“, țintește diversificarea economiei saudite prin dezvol­tarea unor industrii noi și liberalizarea economiei, in­clusiv prin includerea mai multor femei pe piața muncii.

PIF este un jucător-cheie, cu activele sale de peste 700 de miliarde de dolari, în redistribuirea capitalului în noi domenii și pentru investiții strategice în branduri și tehnologie.

Revenind la sport, regatul vrea ca Liga Pro Saudi să atragă investiții și fani. Unul dintre obiectivele importante este de a primi 100 de milioane de turiști pe an până în 2030 (au fost 64 de milioane în 2021).

Un brand mai bun de țară și mai multe evenimente pot stimula sectorul turismului – Riadul speră ca sectorul să crească de la 3% din PIB în 2019 la 10% în 2030. Iar când vrei să devii o destinație de vacanță populară, puterea unor supervedete precum argentinianul Lionel Messi, probabil cel mai mare jucător de fotbal la acest moment, contează. Messi este ambasadorul turismu­lui saudit și postează fotografii însorite pentru cei 482 de milioane de urmăritori ai săi de pe Instagram.

Sport contra reforme

Foarte important, sportul ar putea fi util și ca mecanism de impulsio­nare a reformelor sociale – în ultimii ani, Riadul s-a arătat mai deschis ca femeile și bărbații să stea la un loc în spațiile publice și a luat măsuri pentru a mai tempera zelul poliției religioase. Din 2018, femeilor li s-a permis în sfârșit să poată conduce mașini. Sunt spri­jinite atât sporturile pentru femei, cât și cele pentru bărbați – echipa de fotbal feminin a Arabiei Saudite a obținut în martie prima sa clasificare în ierar­hia FIFA. Toate aceste schimbări ar putea face țara mai atractivă pentru turistele lumii.

În plus, găzduirea evenimentelor sportive a fost „în general percepută pozitiv de locuitori“, spune Wadih Ishac, profesor asistent în managementul spor­tului la Universitatea Qatar. Ambasadorul rega­tului la Washington, Fahad Nazer, ține să sublinieze că 70% din populația saudită are sub 35 de ani și că ti­nerii din țara sa iubesc evenimentele sportive.

Riscuri

Întreaga viziune are și două riscuri majore. Primul – modelul de afaceri s-ar putea să nu funcțio­neze. Deși proprietarii din Golf pot conduce eficient afaceri sportive, după cum s-a văzut. Manchester City a prosperat sub investitorul său din Emiratele Arabe Unite. În primul an de când e controlat de sau­diți, Newcastle United a cheltuit, e adevărat, în jur de 100 de milioane de lire sterline (117 milioane de euro), dar a ieșit din zona luptei pentru evitarea retrogra­dării, iar anul trecut s-a calificat în Liga Campionilor pentru prima dată în ultimii 20 de ani.

Totuși, în Arabia Saudită, sportul este o preocupare susținută de stat, nu antreprenorială, cu proble­mele pe care acest aspect le poate implica. Așa că, în loc să devină un nou motor pentru economie, spor­tul ar putea deveni o manifestare a vechiului sistem de mecenat controlat de stat.

Totuși, date fiind resursele, experimentul saudit cu siguranță nu va da faliment. Conform raportului anual al PIF din 2021, sectorul de recreere și divertisment a reprezentat doar 1,6% din activele sale.

Pe de altă parte, publicul saudit destul de mic poate împiedica aceste ambiții ale regatului. India s-a impus în cricketul mondial, dar pe lângă puterea financiară a țării, un alt fundament al succesului au fost dimensiunile audienței – 1,4 miliarde de cetățeni pasionați de cricket. Iar Arabia Saudită nu poate riva­liza cu asta.

În concluzie, deși politica autocratică a Arabiei Sau­dite ridică întrebări, eforturile sale pentru a se implica în sporturile globale par să fie susținute de resurse financiare semnificative. Investițiile masive în fotbal și în alte sporturi sunt parte a unei strategii mai largi pentru a moderniza țara și a schimba per­cep­ția externă asupra regatului. Totuși, această abordare pre­zintă riscuri, inclusiv critici legate de drepturile omu­lui și de aspectele politice.

În timp ce experimentul saudit poate să nu fie fără provocări și controverse, acesta este parte a unui trend global de investiții majore în sporturi și schim­bări digitale care schimbă peisajul competițiilor spor­tive la nivel mondial.

Poveste veche

Exercițiul de soft power al Arabiei Saudite nu este o abordare nouă. Și alte regimuri auto­crate au folosit sportul pentru a-și spăla imaginea și a spori susținerea pentru modelele lor politice, stârnind astfel multe reacții negative.

• ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. A început Benito Mussolini în 1934, când Italia a organizat turneul final al Campionatului Mon­dial de fotbal, câș­tigat chiar de gazde. I-a urmat Adolf Hitler, cu Jocurile Olimpice desfășurate în 1936 la Berlin.
• ÎN ZILELE NOASTRE. China lui Xi Jinping a organizat Jocurile Olimpice de Iarnă din 2022. Rusia lui Vladimir Putin a găzduit în 2018 turneul final al Campionatului Mondial de fotbal, la care a triumfat Franța. Cel mai recent, în noiem­brie-decembrie 2022, Qatar a organizat turneul final al Campionatul Mondial de fotbal, câștigat de Argentina.

Acest articol a apărut în numărul 170 al revistei NewMoney

FOTO: Getty