Moment de referință pentru piața de energie: România se pregătește în sfârșit să lanseze schema CfD

România se pregătește în sfârșit să lanseze schema de sprijin pentru a instala mai multe regenerabile prin contracte pen­tru diferență (CfD), un moment de re­ferință pentru piața de energie.

Ministerul Energiei a lansat în sfârșit în dez­batere publică actul normativ despre in­troducerea schemei de sprijin pentru crearea de noi capacități de producție de energie electrică, contractele pentru dife­rență. Odată legiferat, noul cadru se va aplica pentru dezvoltarea mai multor tipuri de proiecte, nu doar în fotovoltaic și eo­lian, ci și pentru nuclear, hidroenergie sau hidrogen. Dar, pentru România, miza ac­tuală sunt regenerabilele.

Contractul pentru diferență este de fapt o schemă prin care statul îi garantează pen­tru mai mulți ani investitorului în pro­iecte energetice că acesta își va vinde ener­gia la un preț fix, odată ce capacitatea este finali­zată, ceea ce diminuează semnificativ riscurile pentru investitorii care au astfel de proiecte și le și asigură un acces mai facil la finanțare.

Cum funcționează?

Schema CfD este un ajutor de stat ce va fi acordat prin proceduri de licitaţie competitivă şi va lua forma unui contract bidirecţional pentru di­ferenţa între două prețuri: cel al pieței, pentru care se calculează o referință, și cel de exercitare, cu care vine fiecare investitor dornic să participe la licitație pentru a se califica la schemă, pe baza calculului lui. Preţul de exercitare va fi stabilit prin pro­cedurile de ofertare („pay-as-bid“, plată corespunzătoare preţului oferit la licitație), iar preţul de referinţă va fi calculat ca medie lunară ponderată (în funcţie de pro­duc­­ţie) a preţului energiei electrice pe piața pentru ziua următoare (PZU).

În esență, odată calificată capacitatea de producție, atunci când preţul de referinţă este mai mic decât preţul de exercitare, beneficiarul va avea dreptul să primească plăţi egale cu diferenţa dintre cele două pre­ţuri. În schimb, atunci când preţul de referinţă este mai mare de­cât preţul de exercitare, beneficiarul va tre­bui să plă­tească diferenţa autorităţilor române.

Schema contractelor pentru diferență va fi instituită vreme de 15 ani pentru rege­nerabile, timp în care investitorii care vin cu proiecte noi vor avea ga­ranția acestui preț din partea statului. România va organiza două licitații în acest an, prin care speră ca, beneficiind de acest mecanism, investitorii să se califice pentru a realiza 1.000 MW instalați în eolian și 1.000 MW instalați în fotovoltaic. Este avută în vedere încă o licitație, anul vii­tor, cu o țintă de 3.000 MW, astfel ca, în final, capacitatea instalată acum în regene­rabile, de circa 4.600 MW, să se dubleze doar prin aplica­rea acestei scheme.

La prima licitație, statul le va impune investitorilor să vină cu oferte de preț de exercitare sub anumite niveluri maxime. Prețurile maxime de exercitare vor fi de 91 de euro/MWh pentru proiectele din fotovoltaic și de 93 de euro/MWh pentru cele din eolian, a declarat ministrul Energiei, Sebastian Burduja. „A fost o analiză com­pli­cată, îndelung dezbătută de experții BERD (Banca Europeană pentru Recon­strucție și Dezvoltare, n.r.) și cei cooptați de BERD. Noi, la nivelul ministerului, nu am intervenit, nu am avut o altă fundamen­tare“, a spus Burduja, întrebat care a fost justificarea acestui nivel de preț. „Sunt însă convins că, în urma licitației, prețul va scădea, nu vă pot spune ce așteptări de preț avem acum (…) Vom fi extrem de atenți, și noi, și Consiliul Concurenței, și celelalte autorități ale statului, să fie o lici­tație cât mai competitivă, din care să rezulte un preț de referință cât mai mic.“

O altă particularitate a licitației este că se vor putea înscrie proiecte de cel mult 250 MW. Odată puse în funcțiune, noile ca­pacități trebuie să pună la dispoziție pe pie­țele centralizate energia nou-produsă.

Cine plătește?

Schema CfD, care s-a mai aplicat și în alte state, presupune că, de fapt, consumatorii de energie electrică sunt cei care vor plăti, prin facturi, această diferență de preț, dacă prețul pieței va fi mai mic decât prețul de exercitare cu care s-au câștigat licitațiile și s-au atribuit contractele. Și vor face asta timp de 15 ani.

Specific însă pentru licitațiile pentru cei 5.000 MW cu schemă CfD din România, o parte însemnată din acest efort – au­to­rită­țile speră că integral – va fi susținută din bani din Fondul de Modernizare al Co­mi­siei Europene, un instrument prin care Ro­mânia, alături de alte nouă state mai pu­țin dezvoltate, primește înapoi banii plătiți de poluatori pentru achiziția certificatelor de carbon.

Recent, la solicitarea Bucureștiului, Co­mi­sia Europeană și-a dat acordul ca România să poată folosi din Fondul de Moderni­zare, care ar avea în total disponibile cam 15 miliarde de euro pentru investiții în ener­gie, o sumă de 3 miliarde de euro pentru susținerea schemei CfD. Dacă va fi sufi­cient pentru cei 15 ani, nu știm – totul depinde de prețuri –, dar în actul normativ este instituită și posibilitatea ca o parte din schemă să fie finanțată prin plăți ale consumatorilor. Dacă va fi așa, practic, așa cum avem acum în factură o linie cu „certi­ficate verzi“, vom avea una de „contribuție CfD“.

E bine sau rău?

Instituirea schemei și, im­plicit, organizarea licitațiilor sunt jalon asu­mat de România prin Programul Națio­nal de Redresare și Reziliență (PNRR) și sunt, în teorie, o soluție pentru ca țara să-și atingă țintele de la nivelul anului 2030 pe care le are orice țară din Uniunea Euro­peană.

„Pentru toți românii, aceste investiții înseamnă un preț mai mic al energiei electrice pe termen mediu și lung, un aer mai cu­rat și o producție mai mare de energie. România a devenit anul trecut, după mulți ani, net exportator de energie. Și vom continua să exportăm, România consoli­dân­du-și statutul de lider regional în sectorul energetic“, a spus ministrul Burduja.

Nu de aceeași părere este însă Răzvan Ni­colescu, fost ministru al Energiei. „Ro­mâ­nia are obiectiv în PNRR să instaleze cel puțin 5.000 MW în energie regenerabilă – eo­lian și fotovoltaic. Dacă nu instalează, pierde 30 de milioane de euro din PNRR. (…) Fără a ține cont că lumea e alta decât cea când s-a negociat PNRR, România se pregătește să aloce din banii noștri, ai tuturor, proveniți din certificatele de poluare, 3 miliarde de euro pentru a nu pierde cei 30 milioane de euro din PNRR. Ce spun de ceva timp este că cei 3 miliarde euro pot fi folosiți mult mai bine, în interesul Ro­mâniei și al Europei, depășind angajamentul asumat de 5.000 de megawați. Cele 3 miliarde de euro pot atrage alte miliarde de euro capital privat. Cu 6 miliarde de euro, putem instala nu 5.000 de megawați, ci peste 10.000 de megawați. Dacă am face așa cum spun, vor bene­ficia toți consumatorii de o energie curată, sigură și cu șansa unor prețuri mai mici, spre deosebire de strike price-ul (prețul de exercitare, n.r.) din contractele pentru dife­rență, care va alinia prețul pieței pentru 15 ani la o valoare pe care o anticipez mare pentru acest orizont de timp, pentru că ea se va decide acum, când nu e un moment bun“, a spus Răzvan Nicolescu.

Acest articol a apărut în numărul 184 al revistei NewMoney

FOTO: Getty