Pe o stradă centrală a Bucureștiului, populată doar cu case vechi (nerenovate, multe dintre ele), se află sediul unei companii cu rădăcini românești a cărei evoluție pare desprinsă dintr-un viitor îndepărtat. Strada e Căderea Bastiliei – cea care începe de lângă Academia de Studii Economice –, iar compania e UiPath – startup-ul cu origini locale care a fost evaluat în toamna anului trecut la trei miliarde de dolari.
Într-o dimineață mohorâtă de sfârșit de martie, sediul companiei găzduiește un eveniment cu rezonanță internațională. În sala în care se desfășoară acțiunea se vorbește mai mult în engleză decât în română, iar speakerii – toți, membri ai top management-ului UiPath – sunt străini. Judecând după numărul de jurnaliști prezenți, interesul presei românești este scăzut.
UiPath a deschis primul laborator din lume destinat clienților care vor să testeze soluții de automatizare a proceselor prin robotizare (RPA) și inteligență artificială (AI).
PARADOXUL. Ce-i drept, compania cu un nume greu de pronunțat se află în centrul unui paradox: toată lumea a auzit de ea, însă prea puțini pricep cu ce se ocupă. Ce se înțelege este că a fost fondată de doi români, Daniel Dineș și Marius Tîrcă, încă din 2005. A fost o prezență mai mult decât discretă până în 2017, când a primit o finanțare mai serioasă, de 30 de milioane de dolari, de la mai multe fonduri de investiții. În martie 2018, a devenit brusc primul unicorn cu origini românești (adică valoarea de piață a companiei a depășit pragul de un miliard de dolari). Până la sfârșitul anului trecut, evaluarea s-a triplat, iar în martie 2019 se vorbește deja de încă o dublare, compania urmând să valoreze șase-șapte miliarde de dolari, conform unei analize Business Insider. Conform aceleiași surse, startup-ul ar urma să ajungă cel mai valoros din lume pe segmentul său. Deocamdată, subiectul nu este comentat de oficialii companiei UiPath.
Știm doar că, pe baza contractelor încheiate, UiPath ar urma să ajungă, anul acesta, la venituri de jumătate de miliard de dolari, adică mai mult decât dublu față de anul trecut. Și numărul de clienți se va dubla în 2019, până la 6.000 de companii. Menținerea unui ritm de creștere de trei cifre, chiar și în condițiile în care cifra de afaceri a companiei e de ordinul sutelor de milioane de dolari, poate, într-adevăr, să inflameze interesul investitorilor. Nu sunt puțini cei care vor să-și parieze banii pe tehnologia viitorului.
În ce constă RPA (Robotic Process Automation), activitatea de bază a companiei multimiliardare? E greu să dai un răspuns, dacă nu ești inginer software. Răspunsul foarte larg la întrebare e că automatizarea reprezintă următoarea revoluție tehnologică, aceea care ne va schimba viețile într-o măsură la fel de mare așa cum au făcut-o computerul, internetul, telefonul mobil sau tehnologia cloud. Iar printre promotorii acestei revoluții se numără doi români, care au început să lucreze la proiect într-un apartament de pe strada Delea Veche. Un răspuns ceva mai aplicat e că automatizarea îi va elibera pe angajați de toate procesele rutiniere, dându-le mai mult timp pentru activități creative. Evident, de aici decurge o altă întrebare: în ce măsură automatizarea va îngroșa rândurile șomerilor? Guy Kirkwood, chief evangelist UiPath pentru Europa, Orientul Mijlociu și Africa, ne liniștește spunând că numărul locurilor de muncă create de roboții software va fi mai mare decât cel al joburilor care vor dispărea din cauza acestora. Doar timpul ne va convinge.
FERICIREA. Teoretic, automatizarea va crea un angajat fericit, care va putea să „delege“ robotului activitățile repetitive. Studiile consultate de UiPath arată că un angajat muncește eficient doar patru ore pe zi, restul timpului fiind consumat cu activități neproductive. Dacă Bill Gates a prorocit că fiecare gospodărie va fi dotată cu un computer personal, reprezentanții UiPath anunță că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, toți angajații din lume vor fi asistați de un robot software. Tot timpul ne va convinge.
Cât de pregătiți suntem noi, oamenii fără talente tehnice, pentru această nouă lume? Pentru moment – și aici vorbesc strict în ceea ce mă privește –, am o dificultate ridicată în a înțelege termenii. Și dacă mergem pe principiul că a stăpâni un domeniu înseamnă a-i cunoaște terminologia, mă simt foarte nepregătit. Pe de altă parte, posibilitățile de învățare ale omului sunt teoretic infinite, mai ales dacă e ajutat de un robot.
Până la urmă, orice revoluție e privită cu scepticism și, în același timp, asociată cu sfârșitul lumii unora dintre noi. Și chiar dacă lucrurile nu vor merge neapărat bine pentru toți, măcar ne putem consola cu gândul că această revoluție a început (și) din București.
