Ucraina a pierdut inițiativa pe tot frontul

Retragerea armatei ucrainene din Avdiivka, un orășel-fantomă situat la 13 kilometri de Donețk, capitala omonimă a oblastului din sud-estul Ucra­inei, are o semnificație însemnată. În primul rând, permite îndepărtarea artileriei ucrainene de orașul-reședință și concentrarea rușilor pe ultimele două fortărețe reprezentate de Ceasov Iar și de Kramatorsk, înainte de a atinge primul mare obiectiv al războiului enunțat de Vladimir Putin și anume atingerea limitelor administrative ale oblastului. În plus, acest efort militar permite Rusiei fixarea unui nu­măr important de trupe ucrainene, care nu pot fi înlocuite în condițiile operațiunilor ofensive ale inamicului.

Având în vedere intensificarea operațiunilor ru­sești pe mai multe segmente ale frontului, putem afirma fără a greși că Ucraina a pierdut inițiativa pe front, pe întreaga lungime a acestuia. Sigur că scufundarea navei de debarcare Cezar Kuniov, din com­ponența flotei ruse a Mării Negre, a fost larg media­tizată și le-a permis unor specialiști respectabili să afirme că Ucraina se va descurca și singură, în afara ajutorului american. Rămâne desigur de discutat dacă această operațiune, spectaculoasă, fără nicio umbră de îndoială, influențează în vreun fel dina­mica războiului, cu excepția pierderii financiare pentru Rusia. Războiul nu se poartă pe mare, ci pe uscat, de-a lungul celor aproximativ 1.000 de kilometri.

REZISTENȚA DEFENSIVEI. Această situație ne obligă, în cazul în care dorim să fim observatori lucizi, la două întrebări. Prima, căci este și funda­mentală, este legată de capacita­tea Rusiei, în cazul în care cad și celelalte două for­tărețe menționate și trupele sale ar reuși să stră­pungă liniile ucrainene pe segmentele unde au angajat operațiuni contra­ofensive, de a avansa mai mult spre vest. Să și răs­pundem!

Înaintarea rusă nu va fi ușoară, întrucât orașele ucrainene au fost în așa fel reconstruite de Stalin după cel de-Al Doilea Război Mondial, încât s-a avut în vedere realizarea de infrastructuri care să împiedice cucerirea lor cu ușurință, așa cum s-a întâmplat în perioada 1941-1942. Nume­roase tune­luri permit o rezistență puternică fără a angaja mari forțe. Așadar, război de durată.

PROBLEMA LIVRĂRILOR DE ECHIPAMENTE. A doua întrebare privește capacitatea Ucrainei de a prelua inițiativa pe front. Chestiunea este foarte com­plexă, întrucât ține atât de capacitățile interne ale Ucrainei, cât și de ceea ce reușesc să facă aliații acesteia, nemaivorbind de factorul timp – timpul în care ajung echipamentele și mai ales munițiile. Aici avem câteva dezvoltări adiacente, începând cu factorul uman, care repre­zintă resursa principală într-un război de uzură și care pune o serie de pro­bleme Ucrainei.

Există pierderi și de partea armatei ucrainene, iar autoritățile din țara vecină au o mare problemă cu recrutarea. Unele informații venite pe filiera occidentală recunosc creșterea vârstei medii din forțele ucrainene, care se apropie vertiginos de 50 de ani. Or, echipamentele militare occidentale vor avea nevoie de oameni pentru a fi operate, dar și de munițiile aferente în cantități suficiente.

În pre­zent, livrările de echipamente și de muniții nu permit Ucrainei să treacă la contraofensivă și nici să spere că la un moment dat va disloca par­țial armata rusă din teritoriile ocupate. În sfârșit, pro­blema echipamentelor și a cantităților de mu­niții rămâne, cele 40 de rachete franceze Scalp putând efectua anumite lovituri spectaculoase, însă în niciun caz nu ar putea să răstoarne situația de pe front.

În cazul în care nu se schimbă această dinamică, este greu de crezut că Federația Rusă va avea vreun motiv să caute o încetare a războiului, fie și sub forma unui conflict înghețat. Acordurile de securitate bilaterale încheiate sau pe cale de a fi încheiate de mai multe state din aria geostrategică occi­dentală cu Ucraina arată ca o preluare de ștafetă, în condițiile în care Statele Unite ale Americii nu vor mai putea asista la un nivel optim armata și finanțele ucrai­nene. Și aceasta, în condițiile în care pachetul de asistență ar reuși să treacă de Camera Repre­zentanților!

RISCURI ȘI PENTRU OCCIDENT. Nu trebuie neglijate nici riscurile pentru Occident în termeni de percepție a puterii la nivel glo­bal și de capacitatea de a-și ține angajamentele cu privire la integrarea europeană și euroatlantică. Dar mai ales riscurile legate de moralul ucraineni­lor – o situație pe care ne-o putem imagina, întru­cât am traversat situații în care teritoriul românesc a fost ciuntit atât la Est, cât și la Vest și la Sud.