Trupe occidentale în Ucraina?

Președintele francez Emmanuel Macron a recunoscut. În Ucraina nu sunt oficial trupe la sol. Astfel a răspuns unei întrebări, cel mai probabil așteptată, convenită cu jurnalistul în cauză. A spune că nu ai trupe „oficial“ înseamnă a recunoaște existența ofi­cioasă. Mai mult decât atât, în meciul care îl opune lui Macron, cancelarul german Olaf Scholz a decla­rat limpede că în Ucraina sunt prezenți militari fran­cezi și britanici. Aceștia nu constituie trupe comba­tante, ci sunt tehnicieni, ajutând totodată la opera­țiu­nile de lovire.

După aceste dezvăluiri calculate, Parisul a venit cu precizarea că acești consilieri militari asigură un control asupra armamentului sofisticat, în speță ra­chetele Scalp, asigurându-se că ucrainenii nu țintesc în locuri care ar fi de natură să determine o reacție cu lovituri nucleare tactice din partea Federației Ruse.

UN SPAȚIU DE AFIRMARE. Ce anume a urmărit Macron prin oficializarea acestei prezențe? Președin­tele francez a văzut un spațiu de afirmare între blo­cajul asistenței militare și financiare din Camera Reprezentanților a Statelor Unite și reticențele cancelarului Scholz de a pune la dispoziția Ucrainei armament sofisticat. Făcând alu­zie directă la șeful guvernului de la Berlin, președin­tele francez nu s-a sfiit să aducă în discuție ezitările acestuia: Franța pune la dispoziția Ucrainei armament performant, spre deo­sebire de Germania; „unii propuneau inițial să livreze Ucrainei căști de protec­ție, sticle cu apă și saci de dormit, iar acum livrează tancuri și obuze“.

Această decuplare strategică a Franței față de Germania este preocupantă și lasă să se întrevadă com­petiția pe terenul Uniunii Europene între cele două. Pe fondul erodării puterii industriale germane, care avea un model bazat pe gazul ieftin din Rusia și pie­țele rusă și chineză, Franța simte că are ocazia unică de a deveni liderul Uniunii Europene.

MESAJ DE FORȚĂ CĂTRE RUSIA. Declarațiile lui Emmanuel Macron au vizat și Rusia. În fața avansului lent al rușilor spre Nipru și mai ales a faptului că, și în ipoteza deblocării demersurilor din Camera Re­prezentanților, asistența ame­ri­cană pentru Ucraina nu va mai acoperi necesarul acesteia, președintele francez a ținut să transmită Moscovei că Franța și o serie de aliați occidentali nu vor asista pasiv, dim­potrivă. Acest mesaj de forță a avut în vedere inte­resul francez de a arăta că Uniunea Europeană ră­mâne un actor geopolitic important, capabil să facă față și în ipoteza unei dezanga­jări din partea Statelor Unite.

Un asemenea rol este asumat de președintele francez și din postura Fran­ței de cea mai mare putere militară a Uniunii Europene și a doua, după Statele Unite ale Americii, în cadrul Alianței Nord-Atlantice. El exprimă și degradarea profundă a rela­țiilor cu Federația Rusă, în urma intrării agresive a acesteia în spațiul de in­fluență francez din Sahel, intrare percepută la Paris drept o adevărată decla­rație de război.

Prin urmare, nu trebuie să ne mire desfășurarea franceză din jurul Mării Negre – prezența în creștere din România, atenția pentru Republica Moldova, parti-pris-ul asumat cu putere față de Armenia și mesajul clar că Ucraina nu va fi lăsată să cadă pradă Rusiei. Este vorba de o strategie mult mai largă a Franței, care promovează și în Asia Centrală conceptul celui de-al treilea vecin, între Rusia și China sau între Rusia și Turcia, după caz.

Rămâne de văzut capacitatea Franței de a susține asemenea obiective ambițioase, intenția Statelor Unite de a-i lăsa mână liberă sau de a promova o complementaritate și după data de 21 ianuarie 2025 – în ipoteza revenirii unei administrații republicane conduse de Donald Trump. O parte dintre aliații europeni (Marea Britanie, Olanda, chiar Italia), dar și din Indo-Pacific (Coreea de Sud și Japonia) – par dispuși să o urmeze.

OCCIDENT VS POLUL RUSO-CHINEZ. Revenind însă la declarația lui Macron, aceasta revela și faptul că deasupra Ucrainei asistăm la o competiție între Occident și Federația Rusă sau, mai bine spus, și polul ruso-chinez – un angrenaj al alian­țelor care aduce aminte de mișcarea alianțelor din vremea Primului Război Mondial. Totodată, ne anun­ță un război încă lung și o confruntare geostra­tegică, eco­nomică și culturală care se va întinde pe decenii.

Pe de altă parte, oricât de neliniștitor ar fi, excluderea tabuului referitor la angajarea de trupe occidentale la sol în Ucraina este singura manieră de a forța la un moment dat Moscova să accepte un aran­jament pentru depășirea fazei războiului.

Interesul Parisului pentru Ucraina și competiția cu Rusia pot fi însă benefice României, având în vedere proximitatea acesteia cu teatrul de război și nevoia Franței de a avea o prezență aproape de Rusia. Important este ca elitele noastre să înțeleagă nevoia de a acorda spațiu și unei puteri europene.