Stat versus privat

De Ziua Mondială a Sănătății, Raed Arafat a lansat una dintre cele mai complicate teme ale sistemului medical românesc. Arafat este de părere că medicii (și probabil și asistentele medicale) care lucrează în sistemul public nu ar trebui să profeseze și în secto­rul privat. Tema este controversată. A năs­cut și va naște dezbateri și este dificil de estimat dacă ideea se va materializa într-un act normativ.

Combinația complicată dintre stat și privat da­tează din anii ’90. Atunci, medici importanți au început să-și înființeze cabinete medicale private unde consultau pacienți, dar pe care îi tratau în sistemul public. Așa a funcționat sistemul, în faza sa incipi­entă. După mai bine de două decenii, lucrurile sunt mai complicate și mai sofisticate.

Sănătate. Au apărut clinici, spitale, laboratoare de analiză, o întreagă infrastructură medicală privată. La care se adaugă un sistem consolidat de finanțare format din abonamente și asigurări medicale private, decontări ale serviciilor medicale de la ca­sele publice de sănătate și plățile directe de la pacienți. De partea cealaltă, în sistemul public, situația este și mai complicată. Plăți informale, lipsa de medicamente și de materiale medicale, în general, o criză de medici (mulți dintre ei plecați în Europa), plus o perpetuă temă a subfinanțării sistemului medical, deși în ultimii ani, veniturile publice pentru sănătate s-au dublat. Să mai adăugăm criza continuă a medicamentelor (com­pensate sau nu) sau absența de ani de zile a unui pachet minim de servicii medicale finanțat din bani publici.

În acest peisaj complicat, tema adusă în dezba­te­re de Raed Arafat este importantă, dar nu neapă­rat esențială. Fără îndoială, ideea de a separa activitatea medicilor este demnă de luat în seamă, iar cazurile de conflict de interese ar trebui amendate prin legislație. Numai că pare la limita imposibilului să pui în lege și să aplici, în România, norme privind conflictul de interese al per­sonalului medical. Adică, să-i sancționezi pe me­dicii care fac ping-pong cu pacienții între sistemul public și cel privat. Sau clinicile private care înca­sează bani de la pacienți pe care apoi îi tratează în spitalele publice.

În plus, nu avem niciun studiu care să arate care va fi efectul aplicării principiului ca medicii să alea­gă între „stat și privat“ asupra sistemului medical. Va mai exista personal medical suficient în sectorul public? Dar în cel privat? Separarea va duce la o nouă criză de medici, fie în sistemul public, fie în cel privat. Pentru că, în acest mo­ment, aproape 90% din medici lucrează și la stat, și la pri­vat. Cel puțin aceasta a fost estimarea avansată în primele zile de la lansarea ideii de către dr. Arafat.

Ideea de a găsi criterii pe baza cărora medicii să poată lucra fie la stat, fie la privat este absolut co­rectă. Numai că pentru binele pacienților mult mai eficient ar fi ca fondurile publice pentru medicamente și analize medicale să nu se termine în pri­mele zile ale lunii și, în general vorbind, ar fi foarte util să se găsească soluții pentru eficientizarea cheltuielilor în sistemul medical public, dar și în finan­țarea publică a sistemului privat.

Pensii. Pe alt plan și cu altă semni­ficație, în aceste luni, are loc o altă bătălie între stat și privat. Este vorba despre sistemul de pensii, respectiv între Pilonul I (public) și Pilonul II (administrat privat). Devine tot mai clar că guvernul inten­țio­nează să ceară exprima­rea unei opțiuni, respectiv dacă se mai dorește să se continue plata contribu­țiilor alocate Pilonului II.

Dacă, însă, în ceea ce privește tema medicilor si­tuația este nuanțată, opțiunea „pentru“ sau „împo­triva“ Pilonului II este mai clară. În sensul că vir­tuțile acestuia sunt extrem de vizibile și ușor de înțeles de cei care contribuie sau care vor contribui. Este vor­ba despre o contribuție care are loc în paralel cu cea de la pilonul public, ceea ce le face complementare și aduce contribuabilului două tipuri de pensii: una din sistemul public, a doua, dintr-o con­tribuție administrată de un fond privat.

Contribuția la Pilonul II are calitatea, spre deosebire de cea destinată sistemului public de pensii, de a fi individualizată. Adică, sumele plătite către Pilonul I sunt utilizate pentru plata pensiilor de azi, iar formula de calcul al viitoarei pensii este relativă și se poate schimba de către politicienii vremii.

Nu mai este un secret pentru nimeni că sistemul public de pensii este sub presiune. Nu doar în Ro­mânia, ci în foarte multe state ale lumii. Sustenabilitatea pensiilor publice depinde de indicatorii demografici, de raportul dintre salariați și pensionari sau de nivelul contribuției. La toate capito­lele, România va avea probleme în următoarele două decenii și de aceea statul încearcă acum să-i convingă pe tineri să renunțe la contribuția la Pilonul II. Pentru a încasa mai mulți bani la Pilonul I. Din păcate, cerând această opțiune, statul arată că are o viziune pe termen scurt. Se gân­dește doar la actualii pensionari. De aceea, viitorii pensionari vor trebui să aleagă pragmatic, în favoa­rea lor, adică să își păs­treze con­tribuția la Pilonul II. Vor trebui să creadă mai mult în sectorul privat, în ei, decât în stat.