Litoralul românesc trece anul acesta printr-un moment complicat. Concurența cu destinații precum Bulgaria, Grecia sau Turcia este tot mai ascuțită. Mai mult, litoralul pierde teren față de rivalii externi nu doar în mass-media, ci și în rândul opiniei publice. Este tot mai răspândită ideea că în România este scump și serviciile suferă, în timp ce în Grecia se poate face o vacanță la un bun nivel calitate-preț.
Desigur, au apărut și apărători ai litoralului românesc, în special ai zonei Mamaia, care au explicat că operatorii plajelor au găsit soluții la lărgirea acestora și că, de fapt, în stațiune se pot găsi și localuri unde se poate mânca ieftin și bine, și locuri în care cazarea costă decent. Există și opinii care acuză o campanie îndreptată împotriva litoralului din România și concentrată, în special, asupra zonei Mamaia. Greu de spus dacă este sau nu o campanie, dar, deocamdată, vorbim mai degrabă de o percepție publică.
Ca în fiecare an, nu există date oficiale cu privire la sezonul turistic din România. Este, de altfel, și foarte greu să avem cifre concrete, pentru că litoralul rămâne un spațiu hibrid, o combinație între cazarea în hoteluri, fiscalizate, și cea oferită de localnici, în cele mai multe cazuri situată în zona „gri“ sau „neagră“. În aceste condiții, este dificil de făcut o analiză obiectivă. În lipsa datelor oficiale referitoare la numărul de turiști și la gradul de ocupare a capacităților de cazare de pe litoral se apelează la estimări. Din nou, se aduc în discuție aglomerația din perioadele de weekend și numărul scăzut de turiști din timpul săptămânii. Tarifele la cazare și prețurile meniurilor din restaurante sunt comparate cu cele din Grecia și Bulgaria, iar cel mai adesea litoralul românesc nu iese în avantaj. Calitatea serviciilor din țară este, de asemenea, discutată și stârnește nemulțumiri, dar nu trebuie uitat că nu se poate generaliza.
MAMAIA, ÎN SUFERINȚĂ. Dincolo însă de eterna concurență cu țările vecine și cu cele din Balcani, litoralul românesc suferă o transformare pe plan intern. Conform datelor unui operator de turism, Mamaia a pierdut în prima parte a sezonului de vară aproximativ 20% dintre turiști față de anul 2019 (un an de vârf), iar sudul litoralului a avut cu 30% mai mulți turiști. Este o reorientare sau doar un fenomen trecător? Este greu de spus, dar câteva elemente concrete există.
Este posibil ca pentru Mamaia să fi ajuns acum la scadență o notă de plată mai veche. În ultimele două decenii, Mamaia a trecut prin multe. Paradele organizate de fostul primar Radu Mazăre, chiar dacă îi atrăgeau pe turiștii curioși, erau evenimente pline de kitsch, mediatizatele roabe cu șampanie servite în cluburile de noapte au contribuit la imaginea unei stațiuni scumpe și pline de „fițe“.
De asemenea, în Mamaia Nord s-au construit blocuri foarte aproape de plajă (cu apartamente care se închiriază în regim hotelier) și este nevoie de câțiva ani pentru a înțelege dacă turiștii agreează sau nu genul acesta de transformare. Să adăugăm și tema nouă a plajelor lărgite, utile din punctul de vedere al mediului și al sustenabilității zonei, dar care au schimbat peisajul tradițional și au reușit să îi irite pe turiști.
Zona Mamaia și-a creat astfel un renume de destinație scumpă, cu servicii care nu sunt la nivelul tarifelor și care oferă un anumit tip de distracție. Toate aceste atuuri din urmă cu câțiva ani s-ar putea transforma acum în tot atâtea puncte negative.
În sudul litoralului, lucrurile s-au schimbat mult, în primul rând datorită investițiilor. Anul acesta, conform unor surse publice, Eforie Nord și Neptun-Olimp au crescut mult în ceea ce privește numărul turiștilor. Este o perioadă de tatonare. Această tranziție, de la nord la sud, va trebui confirmată de următorii ani, perioadă în care turiștii care vor veni în sudul litoralului vor putea să constate dacă le este convenabil raportul calitate-preț și dacă zona oferă și posibilități decente de petrecere a timpului liber.
VOUCHERE CU DOUĂ TĂIȘURI. Mai este o temă sensibilă pentru industria turistică din România. Și anume aceea dacă nu cumva tichetele de vacanță nu au ajuns să descurajeze dezvoltarea și investițiile. Concret, voucherele de vacanță au dat hotelierilor un business sigur și stabil după o perioadă complicată a pandemiei. Numai că această certitudine îi poate duce pe acționarii companiilor într-o direcție greșită: să crească tarifele, fără să mai investească sau să mai inoveze. Reacția consumatorilor este grăitoare: mulți bugetari își consumă tichetele în România și își fac vacanțele în străinătate. În schimb, turiștii fără tichete de vacanță sunt obligați să suporte, în România, creșterile de tarife și o calitate modestă a serviciilor. Ceea ce îi determină să caute altceva. Poate Grecia, poate Bulgaria, poate Turcia.
De fapt, anul acesta este unul al schimbării turismului românesc și al turistului român, cu atât mai mult cu cât inflația și dobânzile mari îi fac pe consumatori să fie mult mai atenți la ceea ce aleg. Industria turistică nu are decât să se adapteze și să răspundă concurenței.
