Revoluție (fiscală) sau lovitură de stat

Ce începe prost se termină și mai prost, spune una dintre legile lui Murphy. La fel s-a întâmplat și cu așa-numita „revoluție fiscală“. A început anul trecut și, în fața criticilor de tot felul, a continuat să fie aplicată prin ordonanțe de urgență și fără consultarea par­te­nerilor sociali.

Anul acesta se văd efectele încurcate ale „revolu­ției fiscale“, iar un „nou guvern“ încearcă să repare ceea ce este stricat. O paranteză: la nivel politic, este o „mică șmecherie“, în sensul că schimbările rapide de guvern diluează mult responsabilitatea guvernelor anterioare. Aproape că uităm că guver­nele sunt totuși de aceeași culoare politică.

Anul trecut, am asistat la o avalanșă de modifi­cări fiscale în foarte multe domenii: TVA, salarii, contribuții sociale, implementarea directivei europene împotriva evitării obligațiilor fiscale și multe altele. Anul acesta, au apărut toate aberațiile pe care „revoluția fiscală“ le-a născut. Dar, peste toate, marea întrebare este: de ce se fac aceste schim­bări? Care este logica lor și cui folosesc? Răspunsu­rile la aceste întrebări, chiar și parțiale, le puteți găsi în acest material.

Oale sparte. Mai întâi, câte ceva din abera­țiile care au apărut ca urmare a modificărilor fiscale de anul trecut și felul în care ele se încearcă a fi îndreptate. Cum a spus cineva: „După ce spargi oalele, te apuci să lipești cioburile“.

Să luăm cazul angajaților care vin la muncă, dar care în loc să primească salariu trebuie să mai aducă bani de acasă pentru a plăti contribuțiile sociale. Situa­ția apare ca urmare a aplicării actului normativ care prevede că pentru angajații part-time firma este obligată să plătească un nivel al contribuțiilor sociale raportate la salariul minim. Motivarea acestei decizii s-a luat din cauza unei practici existente în economia românească: pentru a-și micșora dă­rile către buget, unii angajatori încheiau contracte part-time, care nu erau decât un paravan pentru angajații cu contracte cu normă întreagă. În loc să-i sancționeze pe evazioniști, guvernul a emis un act normativ care pedepsește, la grămadă, fir­mele și angajații care lucrează cu timp parțial de muncă. Ironic este că tema a explodat în spațiul public după ce au fost aflate aberațiile din învățământ, acolo unde personalul de serviciu de la unele școli s-a aflat în situația, în luna ianuarie, de a aduce bani de acasă în loc să primească salariu. Avertismentele trimise de sectorul privat nu au contat. De altfel, și soluția găsită de actualul guvern a fost în dispreț față de firmele private, în sensul că sala­riații vor plăti partea lor din contribuții și restul va fi achitat de către companie.

O altă corecție a revoluției fiscale privește sala­rii­le din domeniul IT, din cercetare-dezvoltare și veniturile persoanelor cu dizabilități. Prin trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat nu s-au luat în calcul veniturile care erau scutite de plata impo­zitului pe venit. Drept urmare, salariile au scăzut semnificativ în IT și în zona de cerce­tare-dezvoltare.

Guvernele au căutat metode de echilibrare a sa­lariilor. Fostul guvern Tudose a vrut să rezolve pro­blema printr-o schemă de ajutor de stat. Actualul guvern a renunțat la idee și a introdus un model de compensare. Acesta, în linii mari, constă într-o sche­­mă de deducere a cheltuielilor cu impozitul pe sa­larii pentru angajații din IT. Doar că apar două dis­criminări: schema se aplică numai celor pentru care s-au făcut creșteri ale salariului brut cu până la 20% și nu se aplică pentru anga­jații care au pri­mit bonusuri în loc de mărirea salariului brut. În plus, mai este o prevedere impor­tantă: schema de compensare este valabilă numai pentru anul acesta. Ce se va întâmpla anul viitor, nu se știe. Dar cel mai probabil este că se va re­nunța oficial la neimpozitarea salariilor angajaților din sectorul IT.

Declarația 600 trebuie și ea schimbată. Deocam­dată, a fost amânat doar termenul de depunere al formularului, rămâne de văzut în ce măsură se vor schimba și principiile.

Pe de altă parte, guvernul ia și anul acesta la bu­get 90% din profitul companiilor de stat. Firmele vor rămâne fără bani de investiții, pentru al doilea an la rând, dar cine se mai gândește la investiții.

Greu de înțeles. De ce au loc toate aceste schimbări fiscale? Unii ar spune că pentru a aduce mai mulți bani la buget. De altfel, ministrul Finan­țelor a declarat că prin trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat se reduce deficitul bugetului de pensii. Rămâne de vă­zut dacă va crește baza de impozitare, pentru că nivelul procentual al contri­buțiilor scade. În același timp, felul în care a fost gândită declarația 600 nu arată nevoia de bani a bugetului. Prin decla­rație se poate opta pentru plata contribuției la ni­velul salariului minim, fapt care îi avantajează pe contribua­bilii cu venituri mari, dar nu neapărat și bugetul.

Și atunci, este dificil să înțelegi la ce folosesc toate aceste schimbări fiscale. Avem un fel de re­voluție care s-a transformat deja într-o lovitură de stat: guvernul dă o lovitură fiscală secto­rului privat.

 

← Close