Christine Lagarde a preluat recent președinția Băncii Centrale Europene (BCE) într-un moment complicat. În luna septembrie, a fost luată una dintre cele mai controversate decizii, pe ultima sută de metri a mandatului fostului președinte al BCE, Mario Draghi. Este vorba despre reînceperea procesului de relaxare cantitativă, adică de achiziții de obligațiuni suverane și ale companiilor.
Acest articol a apărut în numărul 77 (4 – 17 noiembrie 2019) al revistei NewMoney
La relaxarea cantitativă se adaugă dobânzile zero sau negative ale BCE, care se transmit, cu precădere, în întreaga zonă euro. Decizia a fost mult discutată în Consiliul Guvernatorilor, acolo unde fiecare stat din zona euro are un reprezentant. Nordul Europei s-a opus deciziei, sudul și centrul Europei au susținut-o. Motivele sunt legate, printre altele, de nivelul diferit de îndatorare al statelor din zona euro, deci de interesul acestora de a-și putea finanța datoria publică la dobânzi reduse și în condiții de continuitate.
Dezbaterile pe această temă sunt în continuare intense. Reprezentanții băncilor europene sunt nemulțumiți. Dobânzile negative le alungă depunătorii și îi obligă să fie circumspecți cu oferirea creditelor, în ideea că o creștere în viitor a dobânzilor le va provoca multe bătăi de cap clienților care au luat împrumuturi la dobânzi mici. De asemenea, dobânzile mici pot reduce și marja de profit a băncilor. În orice caz, epoca banilor mulți și ieftini este o anormalitate a economiei și părea că a apus. Iată că se întoarce.
Consecințe. În continuare, analiștii au păreri împărțite în ceea ce privește oportunitatea dobânzilor zero sau negative și a procesului de relaxare cantitativă. Valentin Lazea, economistul-șef al Băncii Naționale a României, a scris recent o serie de analize privitoare la decizia BCE. Abordând un ton critic, analizele includ cele mai importante temeri față de măsura BCE de a relua achiziția de active financiare.
Astfel, dobânzile zero sau negative vor avea ca efect scăderea euro în raport cu celelalte valute și drept consecință va avea loc o încurajare a exporturilor europene. De fapt, de ani buni economia globală este într-un război valutar nedeclarat, în sensul că marile economii încearcă să își devalorizeze moneda națională față de celelalte valute pentru a face companiile autohtone să fie mai competitive pe piața mondială în raport cu firmele concurente. Este un câștig de competitivitate obținut nu din productivitate, din scăderea costurilor companiei sau din tehnologie, ci din jocul monedelor. Bineînțeles că marile companii fac o serie de reașezări pentru a fi mai eficiente, dar, evident, nu le deranjează dacă fluctuația monedei le oferă șansa să vândă pe piețele externe la prețuri mai competitive.
Valentin Lazea remarcă, însă, că BCE nu are ca obiectiv, în statutul său, creșterea exporturilor. Deci, din acest punct de vedere, programul de achiziții de active și dobânzile mici nu se justifică.
De asemenea, zona euro a încheiat anul trecut cu un consistent excedent de cont curent, de 390 de miliarde de dolari, în timp ce SUA au avut un deficit de 470 de miliarde de dolari, iar China, un excedent de numai 170 de miliarde de dolari. Acest lucru nu face decât să ofere administrației americane un motiv în plus pentru eventuale noi măsuri de protecție prin taxe vamale.
Recesiunea, inevitabilă. Statistica arată că 11 din 19 state ale zonei euro au excedent de cont curent, iar deficitele sunt la un nivel mic. Valentin Lazea avansează chiar ideea că economiștii și decidenții germani înțeleg recesiunea ca pe un fenomen economic inevitabil și, drept urmare, nu doresc să își fragilizeze poziția bugetară pentru a încerca să facă o serie de cheltuieli care oricum nu vor putea evita intrarea în recesiune.
Pe de altă parte, toate analizele arată că îndatorarea la nivel mondial a crescut. Este vorba despre datoriile statelor, ale gospodăriilor, firmelor și organismelor financiare. Nivelul datoriilor pare a fi un motiv de teamă pentru creșterea dobânzilor, pe plan global. Dar, arată Valentin Lazea, acumularea de avuție netă din ultimele decenii ar putea să suporte o creștere a dobânzilor sau chiar o recesiune.
Totodată, economistul-șef al BNR arată că BCE nu ar trebui să se preocupe de stimularea creșterii economice, pentru că aceste măsuri sunt de competența guvernelor naționale. Valentin Lazea merge chiar mai departe, spunând că măsurile de stimulare a economiei sunt, de fapt, nestatutare.
Logica scăderii dobânzilor și a relaxării cantitative este de a păstra pe cât posibil creșterea economică în economia zonei euro și a Uniunii Europene. Dar iată cât de multe controverse se leagă de decizia BCE privind reluarea relaxării cantitative. Prin urmare, Christine Lagarde vine într-un moment special al sistemului financiar al zonei euro. Fosta directoare executivă a Fondului Monetar Internațional este, însă, un funcționar cu experiență, care poate echilibra mai multe opinii și interese. Cert este că, în următoarea perioadă, dinspre zona euro vor veni din nou bani mulți și ieftini pe piețe. Companiile ar trebui să se bucure cu măsură, pentru că, la un moment dat, vor veni și alte vremuri.
