Rețeaua care ne-a descoperit

Facebook, rețeaua de la a cărei apariție au fost ani­versați în februarie 2024 fix 20 de ani, a schimbat lu­mea, așa cum a făcut-o Columb, cu faimoasa expe­diție în care plecase fără să știe încotro se în­dreaptă și unde a ajuns fără să-și dea seama ce a des­coperit.

Când a conceput o rețea a studenților din America, Mark Zuckerberg nu-și imagina că, la sfârșitul anului 2023, serviciile actualei companii Meta vor ajunge la 3,9 miliarde de oameni – unu din doi pământeni e aici. Nici Columb nu putea estima modificarea uriașă pe care o descrie jurnalistul științific Charles Mann în volumul „1493“: „Ce s-a întâmplat după Columb a fost nici mai mult, nici mai puțin decât formarea unei singure lumi noi din coliziunea a două lumi vechi – trei, dacă socotim separat Africa de Eurasia“.

În articolul „Cristofor Columb și cartoful care a schimbat lumea“, jurnalistul Steve Hendrix, de la The Washington Post, consideră că, dacă nu venea cartoful în Lumea Veche, nu ar fi apărut aglomerări umane în nordul Europei, care au condus la urbanizare și la Revoluția Indus­trială. Iar fără alte legume din Lumea Nouă, ce ar fi Italia fără roșii, Ungaria fără boia și India fără curry?! Autorul o citează pe Nancy Qian, profesoară de eco­nomie la Northwestern University, potrivit căreia „nu exista mâncare picantă în lume înainte de Marele Schimb columbian“. Să nu uităm de tutun, devenit în scurt timp monedă forte. După debarcarea lui Columb pe Insula San Salvador din Bahamas, un membru al echipajului său, Rodrigo de Jerez, a devenit primul non-american fumător. La întoarcerea în Aya­monte, avea să fie pe­depsit, Inchiziția aruncându-l după gratii, deoarece pe vremea aceea se credea că doar diavolul poate fumega pe nări și pe gură.

IMPACTUL ASUPRA PRESEI. Cum a schimbat Facebook lumea? Dacă plecăm de la mic la mare, ne-a schimbat ocupația nouă, celor din presă. Ne-a schimbat modul de a scrie, modul în care conce­pem, inti­tulăm, elaborăm, distribuim producțiile de presă. Ne-a schimbat și sursele, devenind martor primordial – dacă s-a întâmplat ceva, sigur e în rețeaua socială, un fel de pensionară de la parter care știe mai bine decât tine ce ai mai făcut. Facebook și cele ase­menea ei ne-au făcut să ne întoarcem către noi înșine, să ne creăm o bulă și să uităm de lumea reală. James Bennet scrie apăsat în The Economist: „Realitatea e că The New York Times devine publicația în care elita progresistă a Americii vorbește cu ea însăși despre o Americă inexistentă în realitate“.

E adevărat și dincoace de Ocean: chiar noi, cei care ne pretindem a fi jurnaliști sadea, am păcătuit prin subiecte plictisitoare, sforăitoare, elitiste, uitând de realitatea încon­jurătoare. E motivul pentru care această pseu­do­cronică lungă ca o zi de post nu va atinge cifrele de audiență ale unui reel în care m-aș fi scălâmbăiat.

Facebook ne-a abreviat scrierile, le-a umplut de emoticoane, ne-a dat în cap cu zicerea „o imagine face cât o mie de cuvinte“ – nimic mai mult decât o butadă care ne ia de proști – ne-a împins în ultima bancă alături de repetenții mustăcioși, aducând în fața clasei algoritmii, ne-a redus timpul de citit și de do­cumentat, ne-a amendat pentru postările orfane de elemente media, fără de care nu se poate într-o rețea socială, ne-a sărăcit vocabularul și, în pofida aparentei extinderi a libertății de expresie, ne-a redus și com­promis mijloacele de comunicare.

IMPACTUL ASUPRA LUMII. La nivel macro, încă din primul său deceniu, Facebook a schimbat ra­dical relaționarea dintre oameni, ideea de intimitate, informa­țiile personale, maniera de adresare – vrem să trăim într-o lume reală în care ni se vorbește pe stradă ca în comentariile pline de ură din spațiul virtual?! –, ba chiar și cuvintele.

Ne-am pricopsit cu teama de a pierde ceva ce s-a dezbătut cât eram un pic off­line, cu obsesia de a trage cu ochiul la viețile fardate strident ale altora, cu conviețuirea într-o bulă, cu expunerea naivității și a sărbătorilor religioase din par­tea rudelor și cu tot ce a înlocuit farmecul caligrafiei, bogăția olfactivă a epistolarului pe stil vechi, florile presate descoperite în plic, marea cantitate de infor­mație vizuală conținută de o pagină scrisă de mână.

Și ne-a redefinit prietenia. Am trăit și evoluat bine-mersi cu faimosul studiu al profesorului Robin Dunbar, potrivit căruia o persoană poate avea în jur de 150 de oameni într-un grup social, până când Facebook ne-a permis să avem 5.000 de prieteni pe un cont personal și nenumărați pe o pagină. Apariția unei ce­reri noi de prietenie pe Facebook, chit că ar fi un cont fals, poate suplini farmecul emoției pe care o trăiam când suna telefonul cu fir și toți din casă credeau că apelul e fix pentru sine.

La 500 de ani după Columb, părem dispuși, în rețeaua care ne-a descoperit, să le arătăm prietenilor noștri virtuali familia, domiciliul, vacanțele, mâncarea, pisicile. Dar sunt în bună mă­sură aparențe, prieteni!

Prietenia e în altă parte, nu într-o rețea ce are to­tuși meritul de a ne arăta limitele online-ului. Fiindcă, oricât ne-am conecta, tot offline trăim autentic. Dacă ar izbucni flăcări în casa unui apropiat, prietenul real ar interveni fizic, nu ar pune virtual emoticonul tris­teții. Mulțumesc pentru accept.