Prelungirea războiului, o sabie cu două tăișuri

Timpul este un element fundamental în strategiile de război, iar conflictul din Ucraina nu face excepție.

Strategii ruși au mizat pe ocuparea unei părți sem­nificative a Ucrainei pentru a câștiga timp, cu scopul de a epuiza Ucraina, a-i măcina forțele și pentru a epuiza capacitatea statelor occidentale de a o asista.

De cealaltă parte, strategii occidentali și cei ucrai­neni mizează și ei pe factorul timp, căci efectele sanc­țiunilor economice asupra Federației Ruse se vor re­simți, în opinia celor care le-au decis, numai pe termen lung și foarte lung, afectându-i acesteia voința de a continua operațiunile militare și ero­dându-i structural capacitatea de a mai fi o mare putere. De asemenea, livrarea unor cantități limitate de arme de precizie are darul de a oferi timp liniilor de pro­ducție occidentale pentru a fabrica muniția nece­sară și de a compensa dezechilibrul cu forțele ruse.

OPORTUNITATE ȘI PENTRU ALȚII. Timpul este un element pe care mizează și aliații Rusiei. Prelungirea războiului fixează angajamentul occidental pe tea­trul european, reducându-i disponi­bilitatea în Indo-Pacific.

Timpul afectează capacitatea Rusiei de a fi auto­nomă din punct de vedere strategic în raport cu China, oferind un atu acelor mari economii emergente, precum India și Turcia, de a profita de pe urma nevoii Rusiei de a dispune de circuite comer­ciale alternative.

Factorul timp slăbește presiunea pe Iran, deschi­zându-i oportunitatea unei active diplomații de culise cu Washingtonul și oferindu-i contextul favorabil reintegrării aproape depline în rândul comunității internaționale.

Înscrierea războiului din Ucraina într-un timp lung slăbește capacitatea Rusiei de a-și controla spațiul postimperial, deschizând oportunități pentru Turcia, China și unele state occidentale.

Prelungirea războiului schimbă în mod profund și raporturile interoccidentale, mărind lună de lună leadershipul american și slăbind capacitatea Franței de a construi parteneriate pentru o Europă-putere strategică.

LA LIMITA RĂBDĂRII. Factorul timp provoacă și o obișnuință cu răz­boiul, o atenuare a emoțiilor și a empatiei, o accentuare a egoismelor naționale, pe fondul prelungirii crizei și al incertitudinilor legate de evoluția economiei.

Bunăoară, rezultatul alegerilor din duminica de 1 octombrie din Slovacia și clasarea pe primul loc a unei forțe politice care manifestă în mod deschis rezerve în privința angajamentului european față de Ucraina ne-au amintit aceste axiome.

La fel ne-a amintit și votul din Congresul Statelor Unite pe tema ridicării plafonului datoriilor, cu numai o zi înainte. Timpul aduce în mod inevitabil, pe fondul crizei, al nemulțumirilor cetățenilor, o instrumentare electo­rală a războiului și a asistenței acordate Ucrainei.

Dar să nu uităm nici gâlceava dintre Varșovia și Kiev, care a fost posibilă tot ca urmare a conturării unor limite ale răbdării unei societăți profund angajate de partea Statelor Unite și mari beneficiare de pe urma războiului în termeni de statură interna­țio­nală, de demografie și, pe termen lung, beneficiară din punct de vedere economic.

Aceste dinamici societale și politice din lumea oc­cidentală ne arată că este foarte probabilă ajustarea asistenței pentru Ucraina și confirmarea a ceea ce știam încă de la începutul acestui război, că pentru Washington și marile capitale europene, victoria Ucrainei și înfrângerea Rusiei nu reprezintă același lucru.

Factorul timp în acest război este, așa cum bine se poate observa, aidoma unei substanțe care tot intră într-un compus până când îi schimbă consti­tuția. Cu cât se prelungește acest război, cu atât lumea se schimbă, cu atât mai mult scade capacita­tea Occidentului de a-și exercita un rol conducător, cu atât mai mult scade capacitatea Rusiei de a constitui o lume rusă, o uniune euroasiatică, cu atât mai mult crește importanța emergenților, a puterilor regionale, chiar integrarea în marele joc a statelor considerate până nu demult paria – ultimele contacte dintre conducerile nord-coreeană și rusă stau măr­tu­rie, la fel, vizita în China a cuplului Al-Assad, la bordul unei aeronave Air China.

Și pentru că suntem europeni și direct afectați, prelungirea războiului va afecta iremediabil Uniunea Europeană, înscriind-o pe traiectoria unor geometrii variabile, a unor cercuri concentrice și alianțe punctuale, deschiderea negocierilor pentru aderare cu Ucraina și Republica Moldova și semnalele mai viguroase în direcția Balcanilor de Vest, accelerând aceste evoluții și diluând proiectul european.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.