Întrebarea cea mai frecventă pe care colegii mei au primit-o în timpul interviurilor utile documentării și redactării acestui prim număr al revistei NewMoney (tocmai l-ați răsfoit sau, conform unui obicei cu rădăcini în Orientul Mijlociu, începeți să-l răsfoiți chiar cu această pagină) a coincis cu o dublă mirare: „Cum, faceți o revistă? În print?!“. Curiozitatea celor intervievați este perfect explicabilă într-o democrație totală a lecturii – orice, oriunde, oricând, de pe orice suport (evident, digital). Cu alte cuvinte, demersul de a constrânge cititorul să citească din nou pe hârtie tipărită, un obicei care – nu-i așa? – s-a diluat după cinci secole de supremație, poate trece drept o aventură.
Suportul e mesajul. Inevitabil, situația mi-a readus în minte citatul unui teoretician al jurnalismului care, prin repetiție, s-a clișeizat: „the medium is the message“ – Marshall McLuhan (Understanding Media: The Extensions of Men, 1964). Într-o traducere relativă, McLuhan lasă de înțeles că mediul (suportul) influențează dramatic modul în care receptorul percepe/pricepe mesajul transmis. Adică vom pricepe diferit aceeași informație, în funcție de canalul pe care îl alegem: televizor, radio, media electronică sau presă tipărită.
Mesajul pe care îl propunem noi se potrivește un pic mai bine cu un periodic decât (doar cu) media electronică. Într-o formulă de pornire bilunară, revista NewMoney insistă cu precădere asupra lui „de ce“ și „cum“, în detrimentul lui „ce“. În limbaj tehnic, de multe ori opac citititorului, „de ce“ se traduce prin analize de companii sau piețe și profiluri de întreprinzători sau înalți funcționari ai statului.
Reintrând în limbajul firesc, NewMoney este despre explicație, prin narațiune. Iată un gen care, în ciuda aparențelor, e tot mai rar, pentru că necesită o rigoare a documentării (a se citi în opoziție cu googălitul) transformată de viteza desfășurării evenimentelor – poate indusă artificial, dacă e să rămânem în logica lui McLuhan, de online – într-un lux. Atât pentru autori, cât și pentru cititori.
Scepticii, sub influența narcotică a breaking news-ului, a informației de tip expresso, ar putea obiecta sentențios din toate motivele de mai sus că publicul și-a pierdut gustul pentru povești. Cu timpul, acest cuvânt a păstrat, inexplicabil, aproape exlusiv conotația sa peiorativă. Cu toții suntem familiarziați cu expresii precum „povești de adormit copiii“ sau cu personaje lipsite de credibilitate care spun povești, adică baliverne. Tocmai pentru a evita acest sens depreciativ, NewMoney preferă să lămurească evenimente din viața companiilor sau, bunăoară, a întreprinzătorilor din România prin povestiri, prin povestire. Un argument în plus pentru această alegere terminologică este și definiția povestirii, de data aceasta în sens vechi-testamentar, pe care Andrei Pleșu o scrie în prefața culegerii „Cele mai frumoase povestiri din Biblie“. În textele care alcătuiesc cea dintâi carte a omenirii, „nu de «povești» e vorba așadar, ci de istorisire, adică de povestirea unor întâmplări înțelese ca episoade dintr-un trecut real“, nuanțează Pleșu.
Foarte pe scurt, NewMoney conferă întâmplărilor valențe noi din perspectiva contextului. Autorii povestirilor din revistă sunt jurnaliști a căror experiență acoperă domenii și medii diverse: de la finanțe, comerț, industrie sau energie până la cultură și divertisment. O parte din echipă a fost formată la Money Express care, între 2007 și 2012, a reprezentat principala publicație de business săptămânală din România. O alta, în cadrul unor insitituții media respectabile în egală măsură, precum Gândul, Forbes România, Adevărul sau Wall-Street.
Partenerul străin. Textele despre companiile și întreprinzătorii din România vor fi însoțite de adaptări ale celor mai relevante sinteze politice și de business din BloombergBusinessweek, prestigiosul nostru partener pentru teme internaționale. Realitatea externă va fi lămurită și de un observator intern, în persoana tânărului comentator Ștefan Popescu, doctor în istorie la Universitatea Paris 1 – Sorbona. De altfel, paginile revistei găzduiesc comentatori din arii diverse, precum Edward Pastia, moderatorul emisiunii „Banii vorbesc“, difuzată de Realitatea TV, sau Adrian Tănăsescu-Vlas, trăducător de texte religioase din limbile greacă și rusă.
Dincolo de discuția despre suport și tipul conținutului, o altă întrebare – de data aceasta nerostită explicit de interlocutorii noștri – este ce orientare, ce doctrină îmbrățișează NewMoney. Evident, de dreapta, vine instinctiv răspunsul în cazul unei reviste care tratează subiecte din universul capitalist. În realitate, lucrurile sunt un pic mai nunanțate, în sensul că nu ne propunem o proslăvire lipsită de orice spirit critic a mișcărilor operate de întreprinzătorii și companiile locale. Poate cea mai bună formulare a doctrinei se suprapune cu sloganul NewMoney: „Folosește-ți mintea“.
