Sfârșitul de ianuarie aduce cu sine aniversarea unui an de la cele mai importante proteste de stradă din istoria noastră postdecembristă. O ordonanță de urgență care legifera corupția mică a scos din confortul locuințelor sute de mii (cifra exactă a fost subiect de dezbatere) de protestatari. Evenimentele din ianuarie 2017 erau preambulul unui an extrem de agitat pe toate planurile.
Una peste alta, antagonizarea artificială a capitalurilor (românesc versus străin) i-a determinat pe mulți să prevestească o fugă a capitalului străin de pe plan local. Unul dintre argumentele scepticilor era că investițiile străine directe din primele șase luni ale anului trecut chiar arătau o scădere față de aceeași perioadă a anului anterior.
Și totuși, dracul nu a fost atât de negru. Investitorii au continuat să creadă în perspectivele României și au continuat să aducă bani în țară. Niște concluzii intermediare ar fi că nu are importanță cine sunt chiriașii Palatului Victoria și că, în ciuda unor măsuri populiste (multe au scandalizat mediul de afaceri), România poate merge mai departe. Această logică e un pic forțată și are limite.
Creșterea salariului minim, mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat și o serie de proiecte legislative precum celebrul „TVA split“ au stârnit reacții dure din partea mediului antreprenorial. De asemenea, fiecare majorare a salariului minim a fost un prilej pentru a proroci pierderea principalului avantaj competitiv al României: forța de muncă ieftină. Toate acestea se traduc printr-o creștere a costurilor directe (salariul minim a crescut de aproape patru ori în ultimii 11 ani) și printr-o presiune tot mai mare asupra lichidității companiilor. Ca să nu mai vorbim despre panica generată de modificări legislative care au fost (din fericire) doar anunțate.
Plus 15%. O analiză publicată recent de firma de consultanță Deloitte arată că piața de fuziuni și achiziții a crescut cu 15% (atât ca număr de tranzacții, cât și din perspectivă valorică) față de 2016. În cifre absolute, s-au vândut și s-au cumpărat companii în valoare de peste 4 miliarde de euro. Cifra nu este cunoscută cu exactitate pentru că din 105 tranzacții inventariate de firma de consultanță doar puțin peste jumătate au o valoare publică.
Circa o cincime dintre investitorii care au venit în România anul trecut sunt fonduri de investiții – o bună parte nume mari, prezente în premieră absolută pe plaiurile mioritice. Este vorba despre Vitruvian Partners, cumpărătorul unui pachet minoritar din acțiunile producătorului de software de securitate Bitdefender; Cerberus Capital Management, unul dintre noii acționari ai hotelului de cinci stele Radisson din București sau J.C. Flowers, cumpărătorul Piraeus Bank. Vorbim despre fonduri care, cumulat, au în administrare zeci de miliarde de euro, ceea ce reprezintă o bucată semnificativă din economia românească, luată în ansamblu. Domeniile cele mai iubite de investitori au fost imobiliarele, energia, serviciile financiare, tehnologia și serviciile medicale private.
Ca o imagine de ansamblu, în primele 11 luni ale lui 2017, investițiile străine directe au totalizat 4,4 miliarde de euro, cu 20% mai mult decât în perioada similară din 2016.
Multinaționale românești. Nici capitalul românesc nu a stat pe loc. Ce-i drept, vorbim de investiții mai mici, însă un semn îmbucurător este că mai multe companii românești s-au comportat ca niște grupuri multinaționale. Banca Transilvania a preluat un pachet minoritar din Victoriabank, a treia cea mai mare bancă din Republica Moldova. Nota bene, banca din Ardeal i-a cumpărat tot anul trecut pe grecii de la Bancpost. De asemenea, Digi a achiziționat al doilea operator telecom din Ungaria.
Paradoxul investițional descris mai devreme este explicat poate cel mai bine de proprietarii Sofiaman, un producător de pijamale din Moldova. Mihaela și Florin Cucu, protagoniștii cover story-ului din ediția curentă a revistei, spun că nici marea criză economică din 2009 nu i-a speriat. Cu atât mai puțin măsurile (haotice, de multe ori) guvernului. Cei doi spun că modificarea salariului minim, schimbarea legislației fiscale sau fluctuațiile de curs îi motivează să-și crească eficiența internă. Tot paradoxal, se poate spune că Executivul forțează mediul de afaceri să-și îmbunătățească productivitatea, prin lipsa de coerență administrativă.
Tot soții Cucu arată, indirect, latura urâtă a haosului guvernamental, care chiar în timpul interviului acordat NewMoney atingea un nou maxim, prin demisia premierului. Exodul de forță de muncă mai mult sau mai puțin calificată va continua. Cei doi cred că peste zece ani, când o bună parte dintre angajații actuali vor ajunge la vârsta pensionării, compania lor ar putea avea o dificultate majoră.
Vestea cu adevărat tristă este că, până în 2100, populația României se va înjumătăți, dacă e să dăm credit unei predicții a Națiunilor Unite. Sporul natural negativ și, evident, creșterea numărului emigranților sunt factorii care ne conduc către adevărata catastrofă.
