O nouă „busolă“

Conceptul european de autonomie strategică in­dustrială lansat de Consiliul European în anul 2016, cu ambiții mari acum pentru o Europă verde și digi­tală, în care să nu mai depindem doar de comerț, ci și de producția internă, inclusiv în industria de apă­rare, în domeniul microprocesoarelor și al bateriilor, înlocuiește tot mai mult conceptul de coeziune pe care s-a fondat blocul comunitar.

Obiectivul major al oricărei țări sau firme din blocul economic comunitar este competitivitatea. Dar creșterea competitivității este o provocare majoră pentru toți actorii implicați și cere viziune, strategie, acțiune, creativitate, multă seriozitate și consec­ven­ță.

Prioritatea imediată este de a răspunde la criza sănătății, dar acest moment ne-a pus să re­flec­tăm și să acționăm asupra factorilor fundamentali ai dezvoltării omenirii care s-au degradat de la criza financiară încoace.

Uniunea Europeană își caută locul în economia globală reașezată geopolitic, odată cu expansiunea Chinei și oportu­nitățile continentului african, prin autonomie stra­tegică, de europenizare a industriei. Percepția lide­rilor politici chinezi și africani e mult mai bună față de liderii din Europa Centrală și de Est decât față de cei din Europa de Vest, iar România ar putea fi un beneficiar direct.

„ROMÂNIZAREA PRODUCȚIEI“. Cum ne modelăm sistemul economic în viitor? Trăim vremuri neobiș­nuite care necesită schimbări neobișnuite în economie și în politică. Prin urmare, luăm în calcul transformarea către un nou sistem economic care com­bină „productivitatea“, „oamenii“, țintele „planetei“ și „autonomia“ strategică. Vom atașa productivității, așadar, prioritatea durabilității mediului și a pros­pe­rității comune, bazate tot mai mult pe forțe proprii și pe „românizarea producției“.

România are ea însăși nevoie de o nouă „busolă“ pentru măsurarea creșterii economice, cu priorități și politici noi pentru repornirea sistemelor econo­mice proprii pe termen lung, pentru a obține prosperitate durabilă și favorabilă incluziunii în viitor, în patru mari domenii de acțiune: capital uman, mediu, piețe și ecosistemul de inovare, într-un context „autonom strategic european“, în care instituțiile noastre publice s-au erodat consistent, iar indicatorii de transparență s-au blocat în 2020.

Noul guvern ar trebui să acorde prioritate îmbu­nă­tățirii capacității de gândire pe termen lung, por­nind chiar de la autonomia alimentară, iar Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) oferă acest cadru programatic. Creșterea rapidă a defici­tului comerțului exterior al României ne obligă la re­po­ziționare strategică cu fața spre autonomie ali­mentară și industrială.

România a avut o Strategie Națională de Competitivitate (SNC) între 2015 și 2020, cu 5 axe strategice și 27 de direcții de acțiune, dar rezultate prea puține, și va avea o altă strategie în viitor. Nu am stră­lucit în ultimele trei decenii din acest punct de vedere, chiar dacă pe hârtie ne iese ceva mai ușor de când am aderat la UE. Dintre cele 27 de ținte oficiale stabilite de autoritățile publice românești, doar 3 obiective sunt realizate la sfârșitul programului de implementare a strategiei. 8 dintre acestea sunt rea­lizate parțial, iar restul de 16 sunt nerealizate (unele, chiar cu regrese semnificative), ne arată ultima eva­luare independentă a SNC (ediția a cincea), publi­cată de către Asociația INACO – Inițiativa pentru Competitivitate.

Cele trei obiective ale SNC îndeplinite în prezent vizează accesul întreprinderilor la internet în broadband, rata de ocupare a populației cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani și reducerea numărului persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială. Și totuși, peste șase milioane de români se confruntă în continuare cu acest risc.

Aspectele structurale critice care influențează calitatea vieții de zi cu zi și care se înrăutățesc – în loc să se corecteze – țin de conectarea la rețeaua electrică (locul 157 din 190 de țări analizate, în scă­dere cu trei poziții față de anul anterior, în raportul „Doing Business“ al Băncii Mondiale) sau de obține­rea auto­ri­zației de construcție (locul 147 din 190 de țări analizate în același raport, în scădere cu o poziție față de anul trecut).

LOCURI PIERDUTE. Deși economia crește, pierdem poziții strategice în rapoartele globale dedicate ușu­rinței de a derula afaceri. În Raportul Global de Progres Social stagnăm în ultimul an, după o cădere cu un an înainte, iar capitala București pierde în clasamentul global al inovației orașelor.

În schimb, câștigăm poziții strategice în Raportul Global al Competitivității Talentelor din 2020, unde am urcat cinci poziții. Raportul Global al Competiti­vității ne arată însă și punctele cele mai sensibile unde reacția țării noastre ar trebui să fie urgentă și de impact. Iată trei dintre ele: ocupăm locul 133 în lume în ceea ce privește ușurința de a găsi angajați competenți din 141 analizate, suntem pe locul 126 la asigurarea stabilității politice de către guvern și pe locul 119 la calitatea infrastructurii rutiere.