Războiul din Ucraina, am scris-o deja, trebuie „citit“ pe mai multe planuri. Cel al unui conflict identitar în sânul lumii slavilor orientali, cel al unei strategii din partea Rusiei de recâștigare a controlului asupra teritoriilor care au făcut parte din Uniunea Sovietică și, mai înainte, din Rusia imperială, cel al unui conflict între Statele Unite și Rusia, dar și al unui conflict „mondializat“, prin faptul că în el se regăsește marea rivalitate strategică dintre puterile occidentale și cele care își doresc o revizuire a ordinii mondiale. În același timp, avem de-a face și cu un război între modele, modelul oferit de Uniunea Europeană și cel propus de Uniunea Economică Eurasiatică.
De asemenea, este important să avem în interpretarea noastră un orizont de timp pe termen scurt, în care să primeze asistența militară oferită Ucrainei și sancțiunile la adresa Federației Ruse, și unul pe termen mai lung, în care să se caute o soluție pentru a continua relațiile cu Moscova.
Este ceea ce lasă să se înțeleagă discursul președintelui Emmanuel Macron din 9 mai, ținut în plenul Parlamentului European, la Strasbourg. Prin urmare, indiferent care va fi deznodământul războiului din Ucraina, acesta va fi numai unul de etapă. Probabil că va fi urmat de o „pauză strategică“, în care cele două tabere, Occidentul, pe de o parte, și Rusia și celelalte puteri revizioniste, pe de alta, vor evalua pierderile, vor analiza efectele sancțiunilor (căci acestea nu se fac imediat resimțite) și abia apoi se va ajunge la un moment când una dintre tabere va considera că există momentul oportun pentru a-și lua revanșa.
MIZE ȘI MAI MARI. Între Primul și cel de-Al Doilea Război Mondial, pauza strategică a fost de 21 de ani (1918-1939). Indiciile unei asemenea regrupări în vederea unei confruntări cu mize mai mari decât linia de demarcație din Ucraina le avem deja: corectarea dependențelor, competiția pentru a câștiga adepți în emisfera sudică, încercările Rusiei și Chinei, dar și ale altor state de a limita sau chiar de a elimina schimburile în dolari și dezvoltarea de criptomonede, politica Beijingului de a face stocuri de materii prime critice, cu rol în dezvoltarea noilor tehnologii, cursa înarmărilor, care a atins niveluri nemaiîntâlnite în istorie și care se manifestă pe toate planurile, inclusiv în spațiul cosmic și în cel cibernetic. Și să nu uităm de întărirea rolului statelor în economie, inclusiv în lumea occidentală, afirmarea unui capitalism de tip colbertist.
Nu întâmplător, în noul guvern francez instalat la scurt timp după victoria președintelui Emmanuel Macron pentru un nou mandat de cinci ani, ministrului economiei i-a fost adăugat la titulatură „și al suveranității industriale și digitale“, iar celui al agriculturii, „și al suveranității alimentare“. În plus, a fost constituit un secretariat general al planificării tranziției energetice, care dă statului rolul de animator și de strateg al transformării economiei pentru cea de-a patra revoluție industrială. Această transformare a devenit ea însăși un teren al competiției în conflictul global de care am scris mai devreme.
Având în vedere toate aceste multiple fațete și dimensiuni ale conflictului din Ucraina, în momentul în care scriu aceste rânduri este prematur să clamăm victoria împotriva Rusiei sau, dimpotrivă, să vedem în deruta armatei ucrainene din Donbas din ultimele zile, sub efectul bombardamentelor intense ale armatei ruse, semnele unei victorii a Moscovei.
Va fi nevoie de timp să vedem însuși rezultatul confruntării, care are loc strict pe teritoriul Ucrainei și care nu se va măsura numai printr-un decupaj teritorial mai mult sau mai puțin favorabil, ci și prin prețul plătit din punctul de vedere al pierderilor de militari și de echipamente, prin fiabilitatea armamentelor, îndeosebi a celor de vârf, prin cel al pierderilor economice ale fiecărei părți, al pierderilor demografice ale Ucrainei – în teritoriile controlate de Rusia – și prin costurile reconstrucției. Toate acestea nu vor putea fi evaluate imediat după ce armele vor tăcea.
PĂSTRAREA LUCIDITĂȚII. De asemenea, și știu că voi fi iconoclast, trebuie să avem în vedere în evaluarea noastră și echilibrele de putere din interiorul taberelor aflate în conflict, lumea occidentală, respectiv Rusia-China, chiar dacă, măcar în privința celei dintâi, avem obiceiul să vedem numai unitatea. Faptul că apar procese de reflecție, așa cum ne-au arătat discursul lui Macron, dar și declarațiile ulterioare ale cancelarului german Olaf Scholz, pe tema viitorului Uniunii Europene, este un bun indiciu cu privire la ideea că acest război din Ucraina va modifica raporturile de putere din interiorul Uniunii Europene și între UE și SUA.
În sfârșit, o fațetă a acestui conflict este și păstrarea lucidității, indispensabilă dacă vrem să înțelegem sensul istoriei.
