Marile puteri occidentale și noua ordine europeană

Sfârșitul războiului de pe teritoriul Ucrainei nu se întrevede încă la orizont. Cu toate acestea, marile puteri occidentale au demarat procesul de reflecție cu privire la noua ordine internațională, cel puțin pe continentul european, la margini.

Senatorii americani Mitt Romney (Partidul Republican) și Jeanne Shaheen (Partidul Democrat), membri ai Subcomisiei pentru Relații Externe pentru Europa și Cooperare Regională în Securitate, au introdus un proiect de lege bipartizan prin care solicită Administrației Joseph Biden să dezvolte o strategie pentru regiunea Mării Negre. O viziune clară pentru spațiul baltic exista deja, având ca pivot relația cu Polonia. Cele două vizite ale președintelui Biden la Varșovia în ultimul an, vizita vicepreședintei Kamala Harris, de asemenea, în capitala poloneză, ne arată clar o ierarhizare regională: Polonia este o putere regională emergentă, pivotul influenței americane în Marea Baltică și în Europa Centrală.

CARE VA FI PIVOTUL LA MAREA NEAGRĂ? Turcia este din start exclusă, cel puțin atât timp cât președintele Recep Tayyip Erdog˘an și partidul acestuia, AKP, se vor afla la putere. Recenta vizită a președintelui Biden la Kiev ne face să credem că este mai mult decât un semnal de încurajare a rezistenței și un angajament pe termen lung. Consider că este semnalul opțiunii ca Ucraina să fie pivotul influenței americane la Marea Neagră, aspect favorizat de dimensiunile mai mari față de România și de legătura specială cu Polonia, de dârzenia de care a dat dovadă în rezistența față de Rusia și în fortificarea identității naționale cu o puternică trăsătură antirusă.

Legăturile speciale ale ucrainenilor, date de tradițiile istorice cu țările ex-sovietice, pledează în favoarea Ucrainei ca viitor pivot al prezenței americane la Marea Neagră, alături, desigur, de România, Bulgaria și Republica Moldova. Legătura specială și autoritatea emerse pe fondul acestui război pledează, de asemenea, în favoarea acestui rol, iar politica noastră externă, cât și diplomația care va traduce în practică viziunea noastră regională vor trebui să țină seama de aceste aspecte.

Instrumentarea de către Ucraina a crizei dificile pe care o traversează pentru a crea de facto din Bâstroe un canal navigabil, deschis vapoarelor de mare tonaj, trebuie să ne dea serios de gândit, chiar în condițiile în care avem un interes fundamental într-un stat ucrainean consolidat, stăpân la Odessa și la nord de Delta Dunării. Este garanția păstrării Republicii Moldova pe drumul apropierii de Uniunea Europeană.

COMPETIȚIE ACERBĂ ÎNTRE ALIAȚI. Și puterile europene iau în calcul o nouă ordine internațională. Discursul președintelui Franței, Emmanuel Macron, în cadrul Conferinței de Securitate de la München ne arată acest lucru. „Vreau ca Rusia să fie învinsă în Ucraina și vreau ca Ucraina să își poată apăra poziția“, a spus el. Dar, în același timp, președintele francez refuză orice acțiune care ar extinde conflictul cu Rusia, în încercarea de a o zdrobi. Vreau o Rusie înfrântă, dar nu zdrobită, a spus Macron. Președintele a sugerat că eforturile militare ucrainene, susținute de aliați, sunt singura modalitate de „a aduce Rusia înapoi la masa negocierilor și de a construi o pace durabilă“.

Aceste declarații ne arată o primă diferență de abordare, care se va accentua în cadrul familiei occidentale în momentul în care războiul se va sfârși. Un alt moment de care politica noastră externă va trebui să țină seama. Inclusiv livrările de armament către Ucraina sunt atât o formă de asistență, de angajament în susținerea statului ucrainean, dar arată și o formă de competiție. De exemplu, „pe surse“, guvernul francez a declarat, apropo de cantitățile de tancuri pentru Ucraina anunțate de diverse țări, că Franța livrează cu adevărat ceea ce promite în mod transparent – o manieră de a critica Germania și Marea Britanie. Polonia, de asemenea, se află angajată în această mare competiție de a fi cât mai prezentă în Ucraina, pentru a-și păstra influența în această țară, așa cum va rezulta ea în urma războiului, și de a-și consolida astfel influența la nivelul întregii regiuni.

Ordinea europeană, cel puțin la nivelul regiunii noastre, începe să prindă contur în laboratoarele instituționale ale Statelor Unite, Franței, Poloniei, chiar ale unor actori mai mici, precum Austria și Ungaria. Este important să nu ratăm nici noi acest moment, deoarece ordinea care se anunță va însemna o competiție acerbă, inclusiv între aliați.

Repet, criza legată de Canalul Bâstroe, dar și declarațiile președintelui Volodimir Zelenski cu privire la planurile Federației Ruse în Moldova ne arată că alianța noastră de facto, solidaritatea arătată de cetățenii români și de statul român nu vor exclude pe viitor competiția între România și Ucraina la Marea Neagră. Pentru această situație va trebui să ne pregătim din timp.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.