Ultimele acuzații de hărțuire sexuală la adresa candidatului republican la Casa Albă și retragerea sprijinului din partea unor figuri importante ale establishmentului republican par să fi decis soarta alegerilor prezidențiale de peste Ocean.
Dacă ar fi să credem ultimele sondaje, candidata Partidului Democrat, Hillary Clinton, s-ar afla la o distanță de 11 procente față de candidatul Partidului Republican, domnul Donald Trump. O diferență imposibil de surmontat, mai ales că presa însăși a ales să iasă din neutralitate și să ceară publicului cititor să voteze pentru Hillary Clinton. Cotidianul american New York Times, revista The Atlantic, cotidianul de mare tiraj USA Today sunt doar câteva din titlurile care au decis să convingă electoratul american că votul în favoarea lui Donald Trump ar fi o mare greșeală.
„America will be back!“ Sondajele cu privire la șansele principalilor candidați la Casa Albă sunt și mai categorice: între 83 și 97% dintre cei intervievați cred că pe 8 noiembrie victoria îi va reveni lui Hillary Clinton. Prin urmare, începând cu 20 ianuarie 2017, vom avea patru ani de continuitate la Casa Albă, cu o locatară bine plasată pentru a relansa economia americană și care va reda suflu prezenței Statelor Unite pe scena internațională. Cu Hillary Clinton la Casa Albă, spun unii comentatori, Statele Unite vor reveni în forță în Orientul Mijlociu și vor relua activismul la frontierele orientale ale Europei. Altfel spus, America will be back!
Și totuși, chiar în cazul unei victorii clare la Casa Albă și al unei majorități democrate în Congres, administrația Clinton va avea de făcut față unei cohorte de provocări.
În primul rând, Hillary Clinton nu este o personalitate care se bucură de încrederea majorității americanilor. Potrivit unui sondaj recent difuzat de publicația Politico, 54% dintre americani nu o simpatizează. Mulți dintre aceștia o consideră coruptă, ipocrită, „parașutată“ în establishmentul democrat ca senatoare apoi ca secretar de stat de către soțul ei, fostul președinte Bill Clinton. Dacă va fi aleasă, Hillary Clinton va trebui să își construiască legitimitatea începând cu propria tabără democrată, în care foștii susținători ai lui Bernie Sanders au devenit majoritari.
Inegalitățile tot mai mari, șomajul și reducerea puterii de cumpărare în rândul electoratului alb de cultură anglosaxonă, dumpingul imigranților pe piața forței de muncă, tensiunile interrasiale sunt probleme reale ale societății americane, care explică audiența unor personaje ca Donald Trump, dar și evoluții periculoase, precum mișcarea radicală republicană Tea Party sau recentul curent extremist Alt Right.
Viitoarea administrație de la Washington nu va putea ignora cele două milioane de imigranți clandestini prezenți pe teritoriul național. Clivajele din sânul societății americane traversează inclusiv Partidul Democrat, iar menținerea coeziunii va reprezenta o adevărată provocare chiar în caz de obținere a majorității în Congres. De felul în care administrația Clinton va reuși să răspundă acestor provocări vor depinde și reforma, și reașezarea Partidului Republican.
2016 – Triumful rațiunii. Am putea spune că Hillary Clinton este candidatul ultimei șanse pentru democrația de peste Ocean. Dacă nu va convinge și dacă nu va dovedi că este capabilă să încarneze schimbarea, peste patru ani rațiunea nu va mai triumfa, iar calea spre Biroul Oval va fi larg deschisă unor personaje de tipul Donald Trump. Constrângerile vor fi la fel de mari și în plan extern pentru administrația Hillary Clinton. Până la instalarea sa la Casa Albă, pe 20 ianuarie 2017, Alepul va fi controlat în totalitate de forțele pro-Assad, iar așa-numita opoziție siriană moderată (cu excepția kurzilor) nu va mai reprezenta o forță credibilă. Prin urmare, administrația Clinton va fi pusă în Siria în fața unui fapt împlinit în care Rusia și Iranul vor fi actorii principali.
Cât privește situația Alianței Nord-Atlantice, venirea doamnei Clinton la Casa Albă nu va schimba problema de fond, aceea că 70% din cheltuielile Alianței sunt asigurate de Statele Unite ale Americii. În plus, administrația Clinton va avea de înfruntat o nouă provocare: ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și tentația marilor puteri europene, Franța și Germania, de creare a unei armate europene, complementară, însă autonomă în raport cu NATO.
Erodarea ca realitate. În fața ambițiilor manifestate de Beijing în Marea Chinei de Sud, viitoarea administrație americană nu își va permite un angajament radical pe toate fronturile, cel puțin nu la început. În ciuda faptului că rămân singura hypérpuissance, erodarea poziției internaționale a Statelor Unite ale Americii este o realitate care ar trebui să ne tempereze așteptările cu privire la viitoarea administrație Clinton.
