Geto-Daciada

Dintre multele noastre trestii gânditoare, una duce năzăreala pe treapta exaltării protocroniste, altoită pe naționalismul de vodevil. Este vorba de Gheorghe Funar, căruia clujenii de acum trei decenii îi da­to­rează băncile și coșurile de gunoi vopsite în culorile drapelului, fiindcă patriotismul înseamnă, nu-i așa?, să stai cu fundul pe tricolor și să arunci ambalaje într-un recipient roșu, galben și albastru. În materie de declarații publice, Gheorghe Funar nu are dexteritatea filologică a lui Marian Vanghelie sau a Vioricăi Dăncilă. Nu se poate compara nici măcar cu Monica Tatoiu ca frecvență și diversitate a domenii­lor abordate. Funar vorbește rar, dar memorabil. Spusele lui tocmai din acest motiv trebuie prețuite și transmise din generație în generație. Nu te întâl­nești cu așa ceva în fiecare zi. Buster Keaton însuși, pus în fața unei declarații a lui Gheorghe Funar, ar fi admis că imobilismul lui facial e o legendă.

„HAIDUC ȘTIINȚIFIC“. Printre enunțurile care me­rită puse în rama eter­ni­tății se numără veștejirea nemiloasă a unui savant despre care lumea crede, ca o naivă, că e unul dintre geniile ultimelor secole: „Einstein n-a fost nici mă­car un șmecher. El l-a plagiat pe Eminescu“. În aceeași ramă trebuie să i se facă loc și unei subtile constatări filologice: „Ma­ghiara e limba cailor“. Europenismul galopant își găsește la rândul lui reflecta­rea în enunțul rostit cu o napocaliptică emfază: „Au venit investitori de la Coca-Cola. Le-am zis că nu negociez cu escrocii“. Iar dacă aveți dubii cu privire la agerimea politică a personajului, ele se destramă în fața constatării că „vi­ce­președintele se crede mai vicepreședinte decât ceilalți vicepreședinți“.

Mai mult ca sigur însă că elogiul avântului tehnologic al geto-dacilor stă deasupra declarațiilor de dinainte. Pentru noi, cei de azi, umili călcători pe pă­mântul străbătut altădată de pașii geto-dacilor, s-ar cuveni ca vibrația unei asemenea descendențe să ne facă să plutim pe deasupra celorlalte neamuri și se­minții. Căci, spune Gheorghe Funar, „geto-dacii erau extraordinar de avansați în toate domeniile. Aveau și aparate de zbor, au făcut hărți de deplasare pe pla­­netă la care cei de la NASA se uită și astăzi și spun că nu le pot face la nivelul geto-dacilor. Eu am intrat în marea grupă a haiducilor științifici în domeniul istoriei. Noi, românii, nu știm că în România avem o mulțime de piramide, iar după modelul pira­midelor din România strămoșii noștri geto-daci au construit piramidele din Egipt“.

Lucrurile se leagă. Pe Facebook circulă în ultima vreme o postare cu o hartă a „Geției Carpatice din secolul 1 î.Ch“. Legenda hărții edifică pe deplin: cu galben e prezentată „patria inițială a geților-arieni“, ocrul semnalează „extinderea geților carpatici“, roșul îi identifică pe „geto-ibe­rici, iler-geți, geto-gali și geții italici“, plus o feli­oară din „geții iliri și cei macedoneni“, pe când cu verde sunt semnalați „sarmo-geții sau sarmații“. Există și o zonă albă, unde trăiesc „geto-goții și geto-germanicii“. Bineînțeles că, pe o asemenea hartă, Marea Neagră se numește Marea Getică. Probabil din modestie, dacă nu cumva spre a nu atrage asu­pră-ne invidia planetei, haiducul științific Gheorghe Funar uită să spună despre geto-daci că au și alte merite. Tot ei au inventat grupa sangvină, tarta cu piersici, ața dentară, salata de boeuf, arbitrajul video pentru fazele litigioase, nebulizatorul, Schweppes-ul de mandarine și spray-ul împotriva gândacilor.

„ZIMBRI-GEȚII“. În confreria făcătorilor de bine (prin umor invo­lun­tar), haiducii științifici se simt în largul lor alături de cei din mândra ceată a lingviș­tilor. Gheorghe Funar se poate fotografia, dacă n-o fi făcut-o, cu un alt asiduu propagator de fake news: Andrei Groza, prim-prorector al Academiei de Admi­nistrare Publică din Republica Moldova. Aproape că-ți vine să crezi în teoria funariotă a aparatelor de zbor ale geto-dacilor când îl auzi pe domnul Groza afirmând, de pe poziții științifice, cum altfel?, că limba pe care au vorbit-o primii oameni pe pământ a fost limba „rumână“. Nici lui Nicolae Densușianu nu i-ar fi trecut prin cap așa ceva când a început să scrie „Dacia preistorică“.

Și fiindcă delirului nu pare să i se poată pune căpăstru, la Editura Proema a apărut, cu niște ani în urmă, volumul de cercetare filologică „Origini. Sfânta limbă bă­trână a zimbri-ge­ților“, scris de George Cadar. Nu se știe dacă nu cumva zimbri-geții sunt acei geți pro­priet­ari de zimbri, care merg cu ei la târg o dată pe săptămână și-i schimbă pe unelte agricole sau pe care de luptă. (Există și teoria după care ar fi vorba de simbri-geți, adică geți care primesc simbrie și care au fost ne­voiți să-l transforme pe „s“ inițial în „z“ pentru a intra în tiparul limbii dace, alături de „varză“, „viezure“, „brânză“ și „mânz“.) Dincolo de această formă de protocronism scăpat pe miriște stăruie totuși o nedumerire: de ce este limba zimbri-geților din carte „sfântă“ și „bătrână“? Cum anume s-a sfințit? Și de ce nu poate fi, dacă tot despicăm firul în patru, o limbă veche? În facultate se studia pe vremuri – poate se studiază și astăzi – o așa-nu­mită „limbă veche de profil“. Pe lângă asta, cum vă sună greaca bătrână, germana bătrână sau slava bă­trână? Par contre, vi-l imaginați pe Alecsandri scriind „Vechiul Dan trăiește ca șoimul singuratic“?