Trăim, cu siguranţă, una dintre cele mai profunde revoluţii la nivel planetar, după apariţia creştinismului. Aflăm în câteva minute ce s-a întâmplat la celălalt „capăt“ al Pământului, vedem imagini şi ascultăm tot felul de comentarii în legătură cu evenimentul produs. În majoritatea cazurilor, preţul acestei viteze în comunicare îl reprezintă o sumă de frici sau de idei preconcepute. Ştim oare să le gestionăm?
Neîncrederea cronică. Canada este încă percepută ca un fel de Paradis terestru pentru că acolo pare să nu se întâmple nimic „grav“. O arată clasamentele de tot felul, de la cele privind calitatea vieţii cetăţenilor şi până la analizele asupra corupţiei. Numai că, de aproape, imperfecţiunile se observă întotdeauna. Cei care au trăit o vreme în Canada ştiu că una este imaginea „comercială“ şi cu totul altceva realitatea de zi cu zi. Sărăcia, corupţia, promiscuitatea şi ignoranţa nu ocolesc nici statele cele mai dezvoltate. Sigur că proporţia în care acestea se manifestă în societate dă imaginea de ansamblu, însă nu ar trebui să mire pe nimeni, de pildă, apariţia „băieţilor care spală parbrize“ în intersecţiile Montréalului. Cum nu ar trebui să nască stupoare grupurile de oameni fără adăpost din centrul oraşului care scormonesc prin gunoaie. Asta ca să nu mai amintim de drumurile execrabile ale metropolei francofone a Canadei, de gunoierii care blochează traficul între şapte şi opt dimineaţa, taman atunci când „clasa muncitoare“ îşi duce copiii la şcoală sau se îndreaptă spre serviciu, sau de cisternele primăriei care udă florile atunci când plouă.
Ei, bine, toate acestea creează nervozitate şi apoi neîncredere, reflectându-se perfect în sondajele de opinie. Spre exemplu, un studiu sociologic dat publicităţii anul acesta relevă că majoritatea canadienilor nu mai au încredere în elitele care-i conduc. În provincia francofonă a Canadei, Quebec, neîncrederea în elite a crescut de la 41% în 2014 la 58% în 2017. De asemenea, sondajul CROP arată că, în proporţie de 70%, canadienii cred că partidele politice nu mai reprezintă clasa de mijloc, motorul oricărei economii normale.
Nici presa nu scapă de oprobriul public, peste 60% dintre oameni considerând că instituțiile media sunt complice ale puterii de stat. Asta într-o ţară în care presa de calitate nu o duce atât de rău ca în România, dar unde, paradoxal, 43% dintre canadieni mărturisesc că nu sunt la curent cu ce se întâmplă în societate.
Toţi cei care provin din culturi diferite de cea occidentală sunt încurajaţi să se exprime atât cultural, cât şi vestimentar sau culinar, Canada câştigându-şi, pe bună dreptate, renumele de ţară ideală pentru imigranţi. Totuşi, unora li s-ar putea părea ciudat să aştepte metroul alături de femei musulmane cu capetele acoperite şi de bărbaţi cu bărbi şi cămăşi lungi, orientale, în vreme ce pe ecranele amplasate în staţii rulează repetat imagini cu atentate teroriste, comise de grupări islamiste.
Aruncând iarăşi o privire asupra sondajelor recente, nu poţi să te prefaci că nu observi nimic. Canadienii le reproșează celor care-i conduc, în proporţie de 65%, că se ocupă mai mult de minorități decât de problemele majorităţii. În Québec, procentul nemulţumiţilor urcă la 70. Şi asta nu e tot. Mai mult de 60% dintre canadieni vor ca imigranții să o lase mai moale cu aspectele ce ţin de cultura din care provin, atunci când sosesc în ţara lor. 57% dintre ei cred că musulmanii nu sunt bine sau nu sunt deloc integrați în societate, indicele ajungând la 28% în cazul evreilor şi la 14% în cazul asiaticilor. Dar „surpriza“ vine abia acum: 32% dintre quebechezi vor interzicerea totală a imigrației musulmane, procentul susţinătorilor acestei idei scăzând la 23 în restul Canadei.
„Sunt oameni care spun că, într-o zi, moravurile minorității musulmane vor domina societatea noastră. Doar că este total irațional. Musulmanii reprezintă 3% din populație“, spune Alain Giguère, președintele CROP – instituţia care a realizat sondajul cu pricina.
Corupţia „de pe hârtie“. Transparency International a mai oferit recent un clasament privind corupția la nivel mondial. Țara noastră este pe locul 58, reușind să devanseze Italia, Turcia, Bulgaria, Serbia şi Albania, în timp ce Republica Moldova ocupă locul 103 dintr-un total de 174 de state.
Cel mai bine la acest capitol pare că stau Danemarca, Finlanda, Suedia, Noua Zeelandă, Olanda și Norvegia. Canada ocupă locul nouă, înaintea Marii Britanii şi a Statelor Unite ale Americii. Totuşi, provincia francofonă Québec a trecut şi trece prin mari scandaluri de corupţie, „încununate“ de crearea unei comisii speciale de anchetă, „Comisia Charbonneau“ (după numele judecătoarei care a prezidat-o). Un motiv în plus pentru a reflecta mai bine asupra realităţilor „din teren“ atunci când ni se pun pe masă statistici.
Aranjamente pe bani publici sunt şi în „templele democraţiei“, însă justiţia nu iartă pe nimeni atunci când intervine. Dacă intervine în timp util, dar asta este o cu totul altă discuţie.
