Cu nişte ani în urmă, am primit un telefon de la un secretar de stat din Ministerul Agriculturii. Secretarul era purtătorul de mesaj al ministrului Petre Daea, care considera, pesemne sub demnitatea lui, să stea de vorbă direct cu un amărât de scriitor. Am fost întrebat dacă mi s-a tradus vreo „lucrare“ într-o limbă de circulaţie internaţională. M-am dumirit ulterior că, pe coridoarele puterii ministeriale, „lucrare“ este sinonimul lui „carte“.
Am răspuns negativ şi am întrebat de unde şi până unde curiozitatea. Secretarul de stat mi-a transmis sec: „Domnul ministru vrea să dăruiască o lucrare a dumneavoastră comisarului european pentru agricultură Phil Hogan. Se apropie ziua lui de naştere.“ „Bine, dar de ce v-aţi oprit la mine?“, am vrut să ştiu.
Secretarul de stat m-a lămurit cam fără chef: „Sunteţi de aceeaşi vârstă cu domnul comisar Hogan, sunteţi născuţi amândoi în acelaşi an“. Motivul m-a stupefiat, recunosc. N-am avut inima să-i pârăsc secretarului de stat pe prietenii Ioana Pârvulescu şi Vlad Zografi, scriitori excelenţi şi născuţi întâmplător în acelaşi an cu mine. În schimb, mi-am permis să conchid că ministrul Daea are criterii, eufemistic spus extravagante, când împarte cadouri. De unde să bănuiesc că, nu peste multă vreme, urma să beneficiez totuşi de privilegiul unei discuţii chiar cu dumnealui?
UN CAPITOL. Discuția s-a purtat în toamna lui 2018, n-a durat mult şi a avut loc la iniţiativa ministrului. Petre Daea m-a sunat să-mi mulţumească pentru că-i rezervasem un întreg capitol în cartea – pardon, în „lucrarea“ – mea, „Orice om îi este teamă. Un partid, doi ani şi trei premieri“. Am crezut că nu aud bine sau că ministrul are un simţ al umorului dincolo de criptic. Dar, nu, domnul Daea chiar era fericit. Atât de fericit, încât m-a asigurat că o să ia cartea cu el „pe avion, la Bruxelles“. Am fost surprins să aflu că au început să se vândă locuri şi pe avion, nu doar înăuntrul lui, şi am aşteptat în continuare o schimbare bruscă de ton, un snop de reproşuri, invective sau ameninţări. Nimic din toate astea.
Mai mult, în ziua de vârf a târgului de carte Gaudeamus, am fost abordat de o angajată a ministerului, care mi-a cerut un autograf pentru ministru. „Sunteţi sigură? Are deja cartea“, i-am spus tinerei. „Cartea o are, dar fără autograf.“ M-am conformat şi i-am scris două-trei rânduri domnului Daea, crezându-mă în continuare victima unei farse prea subtile pentru mintea mea. Angajata a plecat mulţumită, iar eu am luat un exemplar din carte de la raft şi am recitit pe sărite câteva pagini, întru aducere aminte. Capitolul dedicat ministrului venea după unul rezervat premierului Viorica Dăncilă şi se intitula „Daea carnavalului“.
Iată şi o mostră de conţinut: „Crescut la şcoala mitizării şi hrănit cu triumfalism pe pâine, gospodarul de la agricultură preferă minţirea de sine şi descoperă în jur doar armonie şi muzici siderale. Nimic nu poate să perturbe desăvârşirea românească. Nu există lucruri rele sub soarele Carpaţilor. Pâinea e caldă, pomul dă în pârg, lanul se unduieşte ca într-un film de artă. Într-o asemenea splendoare de ţară, să tot fii oaie. Şi nu numai. Petre Daea afişează faţă de toate animalele o iubire cvasizoofilă. Dacă treburile de la minister i-ar da un strop de răgaz, şi l-ar pune, vezi bine, în slujba culturii. Şi ar redacta un atlas zoologic românesc împănat cu metafore neaoşe şi cugetări de precupeţ, care abia aşteaptă ziua de târg. Iată un exemplu: «Vaca este un miracol extraordinar, care transformă furajul în lapte»“.
SOLDAT DISCIPLINAT. Între timp, restauraţia practicată de PSDNL şi binecuvântată de la Cotroceni l-a repus pe Petre Daea în funcţia de ministru al agriculturii. Munca de activist comunist desfăşurată cu decenii în urmă trebuia răsplătită cumva. Sistemul nu-şi lasă de izbelişte oamenii fideli. Iar Petre Daea este un soldat care îndeplineşte ordinul fără crâcnire şi care e mereu la dispoziţia partidului. Vorbeşte alandala, le produce AVC-uri interpreţilor care trebuie să-i traducă frazele, pozează în bunic sfătos, care-şi joacă nepoţii pe genunchi, dar face întotdeauna ce i se spune. Sub aerul caraghios – o combinaţie de Moş Teacă, Zaharia Trahanache şi Dumitru Dragomir – se ascunde un executant disciplinat, care nu comentează şi nu mişcă în front.
Cu atât mai mare e mirarea că un asemenea personaj îşi găseşte loc nu doar în guvern, ci şi în Marea Lojă Naţională a României. Laxe trebuie să fie crite-riile de admitere, dacă Petre Daea a ajuns mason.
Şi a ajuns. Ca dovadă, mesajul de felicitare al şefului de lojă, generalul Bartolomeu Săvoiu: „Domnule ministru, cu bucurie şi afecţiune am urmărit din nou numirea ca ministru al agriculturii! Să vă dea Dumnezeu sănătate şi succes. Vă sunt fidel în toate! Cu frăţească acoladă“. Dincolo de carenţele stilistice ale mesajului, ceea ce impresionează neplăcut este impresia de caricatură care se degajă din cuvintele generalului. Dacă aşa arată o lojă masonică, nu trebuie să ne mirăm cum se prezintă guvernul şi cât de mare e, vorbind în termeni agricoli, producţia de impostori la hectar.
Andrei Pleşu e reconfirmat în afirmaţia lui, din urmă cu peste un deceniu: „Simplul fapt că România nu s-a prăbuşit sub asaltul neaveniţilor şi incompetenţilor din fruntea ei e dovada certă a existenţei lui Dumnezeu“.
