Capitalism de partid și de stat

 

Programul de guvernare scrie despre ea. Liviu Dragnea, președintele PSD, a vorbit de mai multe ori despre inițiativă. Foarte curând se va face. Este vorba despre înființarea unei Case române de Co­merț. Din declarații înțelegem că este vorba despre „o companie de stat care se va implica în relațiile de import-export și de preluare a produselor agricole, legumicole și zootehnice“. Există și o imagine sugestivă: angajații Casei de Comerț vor alerga prin județele României și vor strânge oi, berbecuți sau miei pentru a-i trimite la export.

Este o obsesie a actualei guvernări pentru a în­ființa firme de stat. Chiar în programul de guvernare se scrie negru pe alb că se vor constitui socie­tăți de stat în domenii foarte diferite – minerit, cons­­trucții sau industrie. Plus Casa de Comerț care pare a fi cea mai avansată. Este neclar dacă viitoa­rea în­ființată Casă de Comerț se va ocupa doar de secto­rul agricol sau își va extinde activitatea și în alte domenii, precum industria sau serviciile.

Este destul de ciudată ideea unei înființări a unei astfel de case de comerț. Avem, să nu uităm, o rețea județeană a camerelor de comerț și industrie. Există un Consiliu pentru export, se alocă fonduri bugetare pentru promovarea exporturilor româ­nești și există rețeaua diplomatică pe care România o are în toată lumea care are și această misiune a promovării produselor fabricate în România. Cu ce eficiență lucrează această rețea este o altă poveste.

Cert este că în 27 de ani, România a construit o rețea instituțională prin care se promovează exporturile. Pentru că, să ne aducem aminte, imediat după Revoluție, vechile întreprinderi de comerț exterior s-au pulverizat, adică s-au privatizat cu tot cu banii care erau „pe drum“. De fapt, vechile întreprinderi de comerț exterior au dispărut, iar o parte dintre oamenii care lucrau în aceste societăți au devenit oameni de afaceri care au avut mai mult sau mai puțin succes.

Hibe vechi. Sectorul agricol se confruntă cu destule pro­ble­me. Asocierea micilor fermieri este în conti­nuare firavă, depozitele de colectare de legume sunt puține, iar filiera producător-procesator-co­merciant nu este consolidată. De asemenea, o mare problemă este că România exportă produse neprelucrate, cu valoare adăugată mică. Nu este o mare performanță să avem cea mai mare producție de porumb sau de floarea-soarelui, dacă produsele nu sunt valorificate până la nivel industrial. Dar această sensibilitate nu poate fi rezolvată printr-o casă de comerț de stat.

De fapt, viitoarea înființată Casă de Comerț de stat va intra în concurență cu marii dealeri, precum Ameropa, Glencore sau Cargill, companii specializate, cu conexiuni pe toate piețele lumii. Pentru a vinde în economia globală, chiar și grâu sau berbecuți, Casa de Comerț va trebui să aibă spe­cialiști competenți și o structură solidă.

În principiu, nu ar fi nimic special în înființarea de companii de stat. Numai că această preocupare tinde să devină un adevărat „sport național“. Iată și câteva argumente în acest sens.

Vaci de muls. Marea problemă a companiilor create de stat este că ele sunt privite, în primul rând, ca niște „vaci de muls“. Suntem în plină construcție a unui capitalism de partid și de stat. De exemplu, socie­tățile Primăriei Municipiului Bucu­rești și-au stabilit organigrama și sala­rii­le, dar nu știm nimic despre cât de performante vor fi acestea și despre felul în care va fi selec­tat personalul.

Trecutul nu este deloc încurajator. Iată doar ce se întâmplă cu guvernanța cor­porativă a companiilor de stat. Rând pe rând, fir­mele de stat sunt extrase de sub aplicarea legii privind managementul profesionist. La multe dintre ele, regulile guver­nanței corporative au ajuns să fie mimate, dacă nu chiar ignorate.

Adunările generale ale acționarilor și consiliile de administrație ale companiilor de stat sunt populate cu oameni de partid. Mai jos, în interiorul companiei, practica este continuată și adaptată pentru fiecare nivel. În același timp, companiile sunt for­țate să plătească dividende, a doua tranșă în acest an, decapitalizându-le și luându-le banii de inves­tiții.

În toată această atmosferă, profesioniștii nu își mai găsesc loc în companiile de stat. Cazul Tarom este și el o dovadă în acest sens. Eforturile de câțiva ani prin care s-a încercat ca firmele cu capital de stat să fie conduse nu de oameni de partid, ci de profesioniști se năruiesc zi de zi. În absența unor manageri profesioniști, companiile înființate de stat sau de administrația locală nu vor reuși să ajungă la performanțe, ci vor fi utilizate doar ca niște vehicule economice de partid.

În paralel, mediul economic privat este bulversat continuu. Cu inițiative de tipul split TVA, mutarea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat, obligarea plății contribuțiilor sociale pentru con­trac­tele part-time la nivelul contractelor cu durată integrală de lucru. Noua lege a salarizării și noua lege a pensiilor vor aloca mai multe resurse bugetare către aparatul de stat și către cei retrași la pensie. Companiile private nu vor avea decât să plătească factura sau să moară.

← Close