Atunci când vine vorba despre partea bună a Ordonanței 114 din 2018, o serie de analiști și de oameni de business dau exemplul prevederilor privitoare la sectorul de construcții. Este vorba despre o serie de facilități fiscale acordate companiilor de construcții pentru ca salariul minim în domeniu să ajungă la 3.000 de lei net.
Există și o poveste off the record a apariției acestei prevederi legislative. Chiar patronatele din construcții au solicitat facilitățile salariale acordate prin ordonanță. Totul s-a decis în biroul fostului consilier economic al premierului Dăncilă, Darius Vâlcov, care, după ce s-a înțeles cu patronatul din construcții cu privire la salarii, l-a chemat de urgență pe ministrul de atunci al finanțelor și i-a cerut să „pună la bătaie“ un miliard de lei pentru contracte din bani publici către sectorul de construcții. Nu a fost neapărat un lucru rău. Probabil că o parte din creșterea spectaculoasă a sectorului de construcții se datorează și comenzilor de la stat. Problema este dacă investițiile publice s-au făcut respectând o alocare pe baza unor criterii prioritare sau a fost vorba despre decizii luate pe considerente de partid.
Facilitățile acordate pentru salarii au, însă, o istorie complicată. Mai întâi a fost nevoie de o clarificare legislativă pentru ca de prevedere să beneficieze și companiile din industria conexă, cea a materialelor de construcții. A mai fost nevoie de o clarificare privind modul de aplicare a ordonanței pentru toți salariații unei companii.
În același timp, este nevoie de publicarea unei scheme de ajutor de stat, agreată cu Comisia Europeană. Nici până la această oră nu există o astfel de schemă de ajutor de stat, ceea ce creează un risc considerabil pentru companiile care au aplicat facilitățile salariale. Mai exact, dacă schema de ajutor de stat nu va fi aprobată printr-un act normativ, este posibil ca firmele să fie obligate să plătească la buget cuantumul facilităților acordate în contul salariilor. Este un lucru despre care proprietarii firmelor de construcții nu vorbesc. Probabil că nici nu vor să audă. Numai că experții fiscali arată clar că aceasta este calea pe care trebuie să se meargă, pentru a nu se complica și mai mult lucrurile în viitor.
Cazul Iernut. Dar, până la clarificările legale, facilitățile și-au pus amprenta asupra economiei reale. Astfel, compania Romgaz a anunțat recent că se pregătește să cheme în judecată constructorii centralei de producere a energiei electrice de la Iernut (județul Mureș). Centrala este una din cele mai importante investiții din domeniul energetic din România, pentru că va permite creșterea capacității de producție dintr-o sursă pe care România o are la dispoziție și anume gazul natural. OMV Petrom a construit o astfel de centrală la Brazi, dar intrarea pe piață a centralei din Iernut va aduce un plus de concurență pe piața energiei electrice.
Doar că termenul de realizare a investiției era la jumătatea acestui an, un termen care acum este pus sub un serios semn de întrebare. Motivul? Constructorii au cerut mai mulți bani, ca urmare a creșterii salariilor din construcții. Este greu de înțeles. Pe de o parte, lucrările de construcție erau în plină desfășurare atunci când a apărut Ordonanța 114. Ceea ce înseamnă că ar fi trebuit ca în baza contractului firma de construcții să-și fi asumat eventualele costuri suplimentare. Un contract este un contract și trebuie respectat. Este probabil, însă, să fi existat portițe contractuale care să permită o renegociere a costurilor.
Pe de altă parte, logica ordonanței era de a asigura facilități companiilor și creșteri de salarii angajaților din sectorul construcțiilor. Prevederile legale ar fi trebuit să fie neutre pentru companii, în sensul că mărirea salariilor era preluată, prin scutirea de unele impozite și contribuții, de către stat. Au căutat constructorii să speculeze momentul sau schema de ajutor nu a fost bine gândită? Mai degrabă a fost un efect care nu a fost luat în calcul la gândirea ordonanței și anume că vor crește toate salariile, nu doar cele minime. Cert este că rezultatul din economie este relevant. O investiție majoră este întârziată din cauza ordonanței.
Alt eșec. Iar lucrurile nu se opresc aici. Recent, directorul de la Hidroelectrica a declarat că nu a putut să deruleze, în anul 2019, investițiile necesare, pentru că a negociat la nesfârșit costul contractelor cu societățile de construcții. Aceste firme au invocat aceeași problemă, a salariilor mai mari. Problema în cazul Hidroelectrica a fost legată și de faptul că Ordonanța 114 a apărut și s-a aplicat peste noapte. Conducerea Hidroelectrica avea la rândul ei un mandat de la acționari pe baza căruia să poată negocia cu firmele de construcții. Din toată această încurcătură, investițiile a două companii mari de stat au fost blocate.
De aceea, lăudatele prevederi ale ordonanței referitoare la salariile din sectorul de construcții mai mult au frânat investițiile decât să le încurajeze. Este încă un exemplu despre cum statul vrea să facă bine și de fapt mai mult încurcă lucrurile.
