Bilete de avion vs tichete de vacanță

Hong Kong a lansat o campanie inedită de promo­vare a turismului. Inedită, dar foarte pragmatică. Începând cu anul viitor, 500.000 de bilete de avion vor fi puse gratuit la dispoziția turiștilor care vor veni în Hong Kong. Biletele vor fi distribuite prin intermediul a trei linii aeriene și al agențiilor de turism, iar pentru ca serviciul să fie complet, ele vor include atât sosirea, cât și plecarea din insulă.

Este o idee cât se poate de practică pentru a aduce mai mulți turiști. Anul acesta, în primele opt luni, nu­mărul turiștilor a fost de 180.000, de două ori mai mult decât anul trecut, dar, fără îndoială, un nivel ridicol față de anul 2019, înainte de pandemie, când Hong Kong a avut, nici mai mult, nici mai puțin decât 56 de milioane de turiști. Diferența este imensă, dar pandemia a lăsat urme adânci în turismul internațional. Desigur, 500.000 de bilete gratuite de avion nu în­seamnă totuși mare lucru față de milioanele de tu­riști străini la care se aș­teaptă Hong Kong. Dar re­prezintă un bun produs de marketing. Biletele de avion gratuite vor consuma un buget de 250 de mili­oane de euro, la care se vor adăuga surprize de bun-venit în valoare de 13 mili­oane de euro.

După cum se poate vedea, autoritățile din Hong Kong sunt hotărâte să facă tot ce se poate pentru a-i convinge pe turiști să revină. De fapt, programul nu are o valoare atât de mare, dacă ne gândim că aceeași sumă (aproximativ 250 de milioane de euro) este plă­tită de România, de la bugetul de stat, pentru ti­chetele de vacanță.

DIFERENȚA ESENȚIALĂ. Desigur, viziunea progra­me­lor este total diferită. Hong Kong se adresează tu­riștilor străini, încercând să revină mai aproape de situația din anul 2019, în timp ce România oferă ti­chete de vacanță, cu precădere pentru bugetari, care pot fi folosite numai în țară. Cele două programe nu seamănă deloc. Au în comun doar o latură de gratuitate. Diferența esențială este că Hong Kong chel­tu­iește 250 de milioane de euro pentru a se promova ca destinație turistică internațională, în timp de sta­tul român plătește anual aceiași bani ca și Hong Kong din rațiuni sociale, pentru a le asigura o va­canță în special funcționarilor din sectorul bugetar. Și mai este un efect al tichetelor de vacanță plătite de sta­tul român, și anume că le oferă hotelierilor o piață sigură și generoasă.

Ar trebui România să împrumute ideea Hong Kongului și să ofere bilete gratuite pentru turiști străini? Probabil că răspunsul pe care l-ar da acum specia­liștii în marketing ar fi „nu“. România nu are o ima­gine pe piața turistică internațională, unde este prac­tic absentă, iar acest fapt nu este cauzat de pandemie și de restricțiile aferente, ci de starea de lucruri.

Cu ani înaintea crizei de sănătate, România era practic inexistentă în turismul internațional, având cifre de turiști străini mult mai mici decât statele vecine. Drept urmare, și sumele încasate din turismul internațional sunt mici, iar balanța serviciilor este deficitară, în sensul că românii cheltuiesc mai mulți bani când merg în vacanțe în străinătate decât înca­sează România de la turiștii străini.

Românii se mândresc că țara are munte, mare și deltă. Este un loc comun, care s-a tocit. Problema este că România nu a făcut nimic coerent pentru a-și promova atuurile din domeniul turismului. Experții în marketing au explicat de nenumărate ori că Româ­nia are nevoie de un brand de țară, care, după ce a fost consolidat, ar fi trebuit extins în domeniul turistic. Dar în afară de campania „frunzei“ nu s-a întâmplat aproape nimic.

MODELUL FILIPINEZ. În urmă cu un deceniu, Filipine a derulat o campanie care își propunea să schimbe imaginea țării și să crească numărul de turiști stră­ini. Campania s-a derulat sub titlul „Mai multă dis­tracție în Filipine“ și a plecat de la o constatare re­a­listă a ministrului de resort. Acesta a spus că imagi­nea țării în exterior este zero și că lumea știe despre Filipine ceea ce citește în presă și anume sărăcie, po­luare, corupție și taifu­nuri. Campania care a urmat a făcut istorie în literatura de specialitate. În sensul că nu s-a plecat cu un buget mare, ci s-a mers pe ideea de a-i utiliza ca vectori de imagine pe cetă­țenii filipinezi. Astfel, cei 95 de milioane de filipinezi au devenit agenți de turism pentru țara lor, fiind atât sursă de inspirație, cât și rețea de propagare în media socială.

Rezultatele au fost spectaculoase. Campania s-a bucurat de succes pe rețelele sociale, a atins cifre excelente în ceea ce privește căutările și paginile nou-înființate. Dar, dincolo de aceste cifre, și-a atins obiectivul. În trei ani, numărul turiștilor străini veniți în Filipine a crescut cu un milion, cu aproximativ 25%. Este doar un exemplu. Probabil că pentru Ro­mânia nu este oportun acum să ofere sute de mii de bilete de avion gratuite și nici nu poate să convingă 22 de milioane de cetă­țeni să fie agenți de turism. Dar ceva ar trebui făcut, dacă actorii din turism și adminis­trația își doresc să mai existe în România și turism internațional. Altfel, turismul autohton va rămâne la voucherele de va­canță pentru bugetari și la câteva avioane charter cu turiști străini.