Reflexul general al presei de business, mă includ în discuție, este de a scrie despre companii aproape exclusiv din perspectiva aspectelor financiare: cifră de afaceri, profit, dividende, investiții, credite, vânzare sau cumpărare de acțiuni. Produsul din spatele vânzărilor ne interesează prea puțin. Justificarea e că nu e treaba noastră să spunem dacă un automobil are probleme de siguranță în trafic, dacă un anumit aliment conține ingrediente nocive, dacă un proiect imobiliar are vicii de construcție sau dacă o companie de telefonie dispune de un serviciu de relații cu clienții lamentabil. Din moment ce vânzările cresc înseamnă automat că există niște clienți care sunt fericiți cu produsele și serviciile respective. Și asta e tot ce contează pentru noi, presa de business.
TU EȘTI PRODUSUL. Cum ne raportăm însă la companiile care, deși dau serviciul (aparent) gratuit, generează vânzări de zeci de miliarde de dolari și au capitalizări bursiere de sute de miliarde de dolari fiecare? Abordarea strict financiară parcă e un pic restrictivă, nu? Mai mult decât atât, în cazul acestor companii – e vorba de Google, Facebook, Twitter, Pinterest și altele ca ele –, produsul nu este o chestiune foarte ușor de identificat.
Docudrama „The Social Dilemma“, lansată luna trecută, dezbate tema pe larg și ridică serioase semne de întrebare despre pericolul social pe care îl reprezintă rețelele sociale. Filmul e construit pe baza unor interviuri cu foști angajați și manageri din companiile enumerate mai sus – printre ei, coautorul butonului „Like“ de la Facebook, Justin Rosenstein –, care au conștientizat în timp marele rău pe care îl fac giganții din tehnologie.
Unul dintre personajele intervievate spune că, pentru modelul de business al rețelelor sociale și al Google, se aplică foarte bine principiul „când produsul este gratis, tu ești produsul“. Cu alte cuvinte, conectați ore întregi în fiecare zi pe Facebook, ochii și atenția noastră devin marfa de preț pe care platforma o vinde clienților de publicitate. Și probabil că nu sunt multe companiile de pe această lume care să nu fi transferat măcar o dată niște bani în contul companiei cu sediul în Menlo Park, California.
După cele descrise de tehnicienii și executivii intervievați, metodele de captare a atenției folosite de rețelele sociale și de motoarele de căutare sunt, pe alocuri, diabolice. Iar efectele acestor metode se văd mai ales asupra sănătății psihice a adolescenților de azi – prima generație pentru care prieten înseamnă o fotografie afișată pe ecranul unui telefon inteligent. Numărul de aprecieri pe care îl generează o postare poate duce la depresie. Această afecțiune psihică a explodat în ultimul deceniu, considerat un fel de epocă de aur a rețelelor sociale. La fel și sinuciderile tinerilor.
Pe scurt, toate aceste platforme exploatează puternica nevoie de interconectare personală pe care o simte creierul fiecăruia dintre noi. Iar posibilitatea de a derula la infinit pagina pe care sunt înșirate comentariile și fotografiile apropiaților noștri virtuali, aprecierile sau lipsa lor, faptul că un prieten tocmai te-a etichetat într-o fotografie în care apari și tu răspund fenomenal de bine acestei nevoi și creează dependență. Și ar fi bine ca lucrurile să se oprească aici. Algoritmii folosiți de platforme îți învață comportamentul atât de bine, încât ajung să îți intuiască acțiunile viitoare și chiar să le influențeze. Și ar fi bine ca lucrurile să se oprească aici. Unul dintre „defectorii“ cooptați de producătorii filmului spune că inteligența artificială folosită pentru învățarea și prezicerea comportamentelor se perfecționează singură și scapă de sub controlul inginerilor care au creat-o.
INTERESE OBSCURE. Pare o lume desprinsă din filmele de science-fiction și de groază. Chiar dacă anumite accente sunt poate îngroșate prea mult, credibilitatea vorbitorilor ne convinge că situația nu e deloc roz. Nu în ultimul rând, e de amintit faptul că atunci când un sistem are modul de a gândi și de a simți al unui utilizator în propriile mâini, acesta poate fi folosit în cele mai obscure scopuri. Apropo de teoria implicării guvernului de la Moscova în alegerile americane de acum patru ani, e de presupus că serviciile secrete ruse nu au „spart“ Facebook, ci pur și simplu i-au folosit abilitățile.
Toate platformele care dețin algoritmi intuitivi – și nu vorbim doar de rețelele sociale, ci și de cele de streaming, de YouTube, cu precădere – sunt un eldorado al celor care împrăștie teoriile conspirației. Milioane de oameni cred că Pământul este plat sau că noul coronavirus este o plăsmuire. Și adevărul (care oricum a devenit o chestiune relativă) e că, dacă îi poți face pe unii să creadă asta, atunci le poți vinde orice.
Cu speranța că rândurile de mai sus nu reprezintă un spoiler pentru cei care nu au văzut docudrama cu pricina, trebuie menționat că „The Social Dilemma“ este disponibil pe Netflix, o altă platformă care folosește algoritmi pentru a-ți învăța modul de gândire.
