Cum au ajuns doi IT-iști români să facă din întâmplare o companie de peste un miliard de dolari

Alexandra Pele 19/03/2018 | 10:12 Special
Cum au ajuns doi IT-iști români să facă din întâmplare o companie de peste un miliard de dolari

 

Marius Tîrcă și Daniel Dines, fondatorii UiPath, primul startup cu origini românești care a ajuns să valoreze peste un miliard de dolari, nu au reușit să atragă niciun cent de la investitorii de acasă. Iar pentru publicul larg, cei doi erau niște anonimi.

Acest articol a apărut în numărul 36 (19 martie – 1 aprilie) al revistei NewMoney

„Nu avem o supertehnologie“, este doar una dintre multele negații rostite de Daniel Dines, CEO UiPath, într-o conferință de presă sumară care avea să-l transforme peste noapte în vedetă. Îmbrăcat într-un hanorac alb cu însemnele companiei imprimate pe piept, Daniel Dines a vorbit preț de 40 de minute despre cum o tehnologie șlefuită în ultimii cinci ani a ajuns să valoreze dintr-o întâmplare 1,1 miliarde de dolari, fără nicio strategie la mijloc.

De altfel, nimic din înfățișarea și discursul lui Dines nu îți dă senzația că te afli în fața șefului unuia din­­tre cei nici 300 de unicorni câți sunt acum în lume. Unicornul, creatură fantastică reprezentând de obicei un cal cu un corn în frunte, a ieșit din mi­­to­­logia grecească prin 2013 pentru a intra în tehno­­lo­­­­­­gie. O apariție extrem de rară, unicornul desem­­nea­­ză acum orice startup tehnologic evaluat la cel puțin un miliard de dolari.

CALEA BANILOR. Daniel Dines, un bărbat corpolent care se apropie de 50 de ani, este la rându-i un unicorn, dacă e să păstrăm limbajul alegoric. Prea mulți antreprenori români care să fi clădit companii de peste un miliard de dolari nu există oricum. (Excludem din discuție marile companii energetice și, în general, pe cele dezvoltate printr-o relație vino­­va­tă cu statul.) Din clubul select în care intră UiPath mai fac parte Dedeman (frații Adrian și Dragoș Pavăl) sau Banca Transilvania (Horia Ciorcilă).

Și, chiar dacă mulți au simțit potențialul UiPath – dezvoltatorul unei tehnologii care învață și imită operațiunile repetitive pe care le fac angajații din companii –, românii de acasă nu au pariat niciun cent pe această companie. Radu Georgescu, cel mai experimentat venture capitalist de la noi, nu-și mai aduce aminte cu exactitate dacă Daniel Dines și asociatul său, Marius Tîrcă, i-au cerut bani. „E posibil să fi întrebat și să fi răspuns că nu sunt în investment mode, dar nu am avut nicio discuție de investment cu ei“, spune, pentru NewMoney, Radu Geor­gescu, partener fondator la Gecad Ventures.

Apropo de naționalitate, „UiPath nu e o companie românească“, a continuat Daniel Dines șirul enun­­țu­­ri­­lor cu „nu“ din conferința sa de presă. „UiPath nu e nici o companie americană, nici o companie japo­­ne­­ză, deși UiPath cred că e singura companie por­­ni­­tă din România care are 60 de oameni în Tokyo și care domină piața (japoneză, n.r.)“. În urma a trei serii de investiții, fondatorii nu mai dețin pachetul ma­­joritar, însă continuă să decidă viitorul compa­­niei, pentru că au rămas cu cel mai mare număr de voturi.

Modul în care au crescut sumele atrase de la investitori spune totul despre dinamica fabuloasă a primului unicorn cu origini românești. În 2015, anul în care UiPath ajungea în incubatorul Seedcamp de la Londra, compania primea de la acesta și alte două fonduri cu capital de risc – Earlybird și Credo Ventures – o primă investiție de 1,6 milioane de do­lari. Anul trecut, a venit rândul unui alt fond (Accel) să investească de aproape 20 de ori mai mult (30 de milioane de dolari). La început de martie, toți investitorii de mai sus și-au dat mâna cu doi dintre greii capitalului de risc din SUA – Capital G (aflat sub umbrela Google) și Kleiner Perkins Caufield & Byers (KPCB) – și au mai adus în firmă alte 153 milioane de dolari, care au propulsat UiPath direct pe lista exclusivistă a firmelor cu corn în frunte.

În vreme ce, acasă, mai nimeni nu a crezut cu ade­­vărat în UiPath, doi români cu poziții importante în lumea capitalului de risc au jucat un rol determinant în validarea tehnologiei despre care mulți nu se feresc să spună acum că va schimba din temelii mo­­dul în care muncim mulți dintre noi. E vorba despre Dan Lupu, partener la Earlybird, și Luciana Lixandru, partener Accel, ambii membri în board-ul UiPath. „În ultimele 12 luni, RPA (Robotic Process Automation – tehnologia UiPath, n.r.) a devenit o nouă cate­­gorie software, comparabilă în aplicabilitate, dimensiune și impact cu ERP-urile, bazele de date și software-ul de securitate“, spune Dan Lupu de la Early­­bird.

STRATEGIA NU CONTEAZĂ“. Dacă cineva vrea să ia drept sursă de inspirație creșterea UiPath, a găsit exemplul nepotrivit, iar Daniel Dines nu este tocmai eroul tipic al unei povești clasice de business. Dând filmul înapoi, Dines termină în 1997 – după șapte ani – studiile Facultății de Matematică și Informatică (Universitatea București) și se angajează în compania de software Crinsoft. Patru ani mai târziu, potrivit profilului său de LinkedIn, se angajează la Microsoft. Și, după alți cinci ani, începe alături de Marius Tîrcă ceea ce avea să devină mai târziu UiPath. Aici dezvoltă, puțin peste un cincinal, o tehnologie care abia ulterior avea să permită identificarea și interceptarea acțiunilor unui utilizator de computer.

În 2012, cei doi și-au dat seama că tehnologia lor nu putea fi vândută ca atare pentru automatizarea unui proces de business. Astfel că, un an mai târziu, cei doi fondatori erau pe punctul să „tragă cortina“. Primul produs a apărut de-abia după un „moment astral“, ca să folosim chiar cuvintele lui Dines. Un furnizor de outsourcing din India i-a descoperit și a identificat o utilitate pentru teh­­no­­logia lor. Trei dintre angajații companiei au mers în India și au înțeles că acolo există o piață enormă „de oameni care fac doar niște procese repetitive toată ziua“, procese pe care tehnologia UiPath le poa­­te emula. „Am început să creștem, fără o strate­­gie. Strategia nu contează într-un startup, realmen­­te“, afirmă Dines, în contra­dicție cu mai toate principiile de management consacrate. De altfel, în UiPath, „cultura este antimana­ger, antiboss – nimeni nu are voie să dea ordine de sus“. Angajații compa­­niei, pe care i-am putut vedea în actualul sediu de pe strada Căderea Bastiliei, sunt însă un mix de pro­­gra­­matori îmbrăcați sport (asemeni fondatorilor) și corporatiști la patru ace.

Totuși, unicornul cu origini românești – care are aproa­­pe 600 de angajați în 14 țări – e orice, mai puțin o cor­­porație. Și e un lucru pe care Dines și Tîrcă vor să-l păstreze, chiar dacă în următorii doi-trei ani com­­pania ar urma să se listeze pe Nasdaq, bursa pe care sunt prezente toate piesele grele ale tehnologiei americane. De altfel, sunt convinși că investitorii nu vor strica nimic din actualul mod de funcțio­­na­­re, în sensul că nu o să aducă un manager profesionist din exterior. „Industria făcea chestia asta acum 20 de ani și era modul cel mai sigur în care companiile picau în cap“, spune Dines, cu siguranța că acum a găsit formula potrivită după mai mulți ani lipsiți de orice planificare.

De acum înainte, drumul producătorului de software pare mult mai clar. Cel puțin în aparență. Fondurile de investiții Capital G și Kleiner Perkins Caufield & Byers nu au fost alese de fondatori pentru puterea financiară, ci pentru experiența în domeniul tehnologic și pentru capacitatea de a aduce UiPath pe Nasdaq. Daniel Dines mărturisește că i s-au pus pe masă și evaluări mai mari, însă le-a refuzat. Pe lângă know-how-ul de care avea nevoie, antreprenorul a lăsat „liber“ și potențialul de creș­­te­­­­re al valorii de piață, în perspectiva listării. El cre­­de că investitorii se așteaptă să înmulțească de cinci-zece ori banii. Cu alte cu­­vin­­te, firma începută cu zece oameni într-un birou de pe Delea Veche ar putea valora până la zece mi­­li­­arde de dolari.

ALGORITMI DE EVALUARE. Deocamdată însă, chiar și evaluarea actuală ține mai degrabă de o for­­mu­­lă magică ale cărei ingrediente nu sunt cunoscu­­te. Presupunem că veniturile companiei au avut o dinamică spectaculoasă (vezi nivelul finanțărilor din ultimii doi ani și jumătate), însă cifrele exacte ne scapă. Cei doi fondatori mențin o discreție cvasitotală atunci când vine vorba de comunicat rezultate financiare consolidate, cartierul general aflându-se la New York.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.
← Close