Despre energie s-a vorbit enorm în ultimele luni. Criza prețurilor a determinat o adevărată sarabandă de comentarii, analize și informații cu privire la sectorul energetic. S-au pus la zid vinovați, s-au propus soluții și s-au analizat efectele asupra consumatorilor casnici sau non-casnici.
Recent, consilierul prezidențial Cosmin Marinescu a prezentat neutru, fără prea multe comentarii, o analiză care arată, pe de o parte, unde se află Uniunea Europeană pe piața energetică și, pe de altă parte, situația României. De fapt, din datele prezentate de Cosmin Marinescu putem afla mai clar care sunt cauzele, efectele și posibilele soluții pentru criza energetică de la nivel european.
Primul pas. Așadar, primul pas este să vedem cât de multă energie importă Uniunea Europeană, respectiv cât de dependentă este de importuri. Și este. Gradul de dependență de importuri energetice este, în zona euro, de peste 60%, iar în Uniunea Europeană ajunge la aproximativ 50%. Sunt state membre, precum Malta, Cipru sau Grecia, care depind în proporție de peste 90% de importurile energetice, în timp ce România se află într-o poziție aproape privilegiată, în sensul că este dependentă de importurile energetice doar în proporție de 28%, a doua cea mai redusă valoare din Uniunea Europeană.
Așadar, resursele energetice și mixul de surse de generare a energiei avantajează România. Cel puțin până la un punct, adică până acolo unde lipsa investițiilor și modul de funcționare a pieței de energie au făcut ca nivelul scăzut de dependență al României să nu fie de prea mare folos. Un atu al României este că are surse extrem de diversificate în materie de generare a energiei.
Uniunea Europeană importă 84% din gazele naturale, 96% din țiței și 36% din cărbunele care se consumă în interiorul pieței europene. După cum se poate vedea, nivelul de importuri de gaze și petrol este extrem de ridicat, de-a dreptul îngrijorător, dacă luăm în calcul că Uniunea Europeană încă are resurse energetice pe teritoriul său. Să luăm un singur exemplu: Țările de Jos au cea mai ridicată producție de gaze naturale din Uniunea Europeană și totuși sunt dependente în proporție de aproximativ 67% de resurse energetice importate.
De asemenea, Țările de Jos și România sunt cele care produc cea mai mare cantitate de gaze naturale din Uniunea Europeană, ceea ce nu le scutește de necesitatea de a importa. Trebuie remarcat faptul că Europa deține surse diversificate de producție a energiei electrice, unele fiind într-o expansiune evidentă în ultimii ani. Dar pe teritoriul Uniunii Europene există în continuare zăcăminte de hidrocarburi care stau neexploatate (cele mai bune exemple fiind teritoriile din zona offshore care aparțin României și Ciprului), în timp ce crește cererea din import.
Cum ar fi, spre exemplu, Germania, Italia și Țările de Jos, statele cele mai mari importatoare de gaze naturale din Uniunea Europeană. România stă bine și la acest capitol, are printre cele mai reduse importuri din Uniunea Europeană, dar și un consum scăzut față de marile economii europene.
O situație îngrijorătoare. De unde a importat gaze naturale Europa? În anul 2020, 43% din importuri au provenit din Federația Rusă, o situație îngrijorătoare, după cum afirmă consilierul prezidențial. În sensul că sectorul gazelor naturale, care încearcă în Uniunea Europeană să respecte principiile transparenței și concurenței, este dominat de prețul impus de un stat terț, respectiv de Rusia, prin producătorul Gazprom. Este o situație îngrijorătoare, iar recentele declarații ale oficialilor europeni care vorbesc despre diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze, respectiv SUA și Qatar, sunt nu doar binevenite, ci absolut necesare.
Energia nucleară și gazul natural sunt principalele surse de generare la nivel european. Dacă în ceea ce privește gazul lucrurile sunt clare (dependența de Rusia), situația energiei nucleare este complicată. În sensul că politica europeană este prea diferită în acest domeniu. Germania a anunțat închiderea tuturor centralelor nucleare, în timp ce Franța anunță planuri privind construcția a cel puțin șase și cel mult 14 reactoare în următorii 30 de ani.
Parcă pentru a arbitra diferența de opinie, Comisia Europeană a recunoscut energia nucleară și pe cea obținută din gaze naturale ca fiind sustenabile. În felul acesta, Comisia Europeană răspunde atât unei cereri a unui grup de state membre, cât și unei realități care arată că energia nucleară este esențială pentru Uniunea Europeană.
Energia regenerabilă a crescut semnificativ ca pondere, iar cea din surse hidro este pusă în dificultate de perioadele tot mai secetoase.
Lucrurile par complicate, dar ele se pot simplifica într-un singur mod: printr-o politică energetică unitară la nivel european. Atât timp cât statele europene nu găsesc o cale comună într-un subiect atât de complicat, prețul energiei va fi dependent de importurile din Rusia, și nu de producția europeană.
