Băncile europene au ajuns să fie victimele propriului succes din anul 2022 și de anul acesta. Profiturile mari obținute i-au inspirat pe politicieni să aplice soluții pentru a redistribui o parte din câștigurile realizate către bugetele naționale și spre persoanele afectate de creșterea dobânzilor. Desigur, nu este clar cum se face exact alocarea banilor către consumatorii aflați în dificultate, dar politicienii nu își pot reprima tentația de a fi populiști.
Anul trecut, suprataxarea profiturilor excepționale ale companiilor energetice a devenit o normalitate pentru toate statele Uniunii Europene. Anul acesta, politicienii din unele state membre exersează o taxă bancară, aplicabilă asupra profiturilor obținute de societățile bancare.
ÎN CINCI STATE DIN UE. Cel mai recent, guvernul italian condus de Giorgia Meloni a anunțat pe nepusă masă o taxă temporară impusă sectorului bancar. Reacția piețelor a fost rapidă: prețul acțiunilor băncilor italiene a scăzut puternic pe piețele europene. Este greu de spus ce a contat mai mult în decizia Guvernului Meloni, orientarea sa populistă sau nevoia de bani a bugetului național. Să nu uităm că Italia a încheiat anul trecut cu cel mai mare deficit bugetar dintre statele Uniunii Europene – 8% din produsul intern brut (PIB) – și, de asemenea, cu una dintre cele mai mari datorii publice, 144% din PIB. De aceea, banii încasați din suprataxarea băncilor prind mai bine guvernului decât clienților afectați de creșterea dobânzilor.
Taxa bancară nu este o invenție italiană. Alte patru state europene – Ungaria, Cehia, Lituania și Spania – au introdus o taxă asemănătoare. În Italia, confuzia a fost mare pentru că, în primă instanță, comunicarea guvernamentală a fost ambiguă, ceea ce a făcut ca piețele financiare să reacționeze rapid și nefavorabil.
Ulterior, clarificările aduse aplicării taxei au mai calmat spiritele, dar problema rămâne. Astfel, de la impozitarea cu 40% a marjei nete de dobândă, pastila s-a mai îndulcit, iar declarațiile oficialilor italieni au arătat că efectul suprataxei va fi de numai 0,1% din active și nu de 0,5% din active, cât calculaseră inițial experții. Indiferent însă de variantă, o suprataxă rămâne o suprataxă.
Anul trecut, la jumătatea lunii iulie, guvernul spaniol a anunțat introducerea unei taxe aplicate sectorului bancar, iar marile bănci spaniole au pierdut imediat pe bursă aproximativ cinci miliarde de euro din valoarea de piață. Acest lucru înseamnă că pierderile au fost împărțite între cei șase milioane de acționari, persoane fizice. Deci, decizia guvernului spaniol a ajutat bugetul național, dar i-a dezavantajat pe acționarii băncilor, mulți dintre ei cetățeni spanioli.
Lucrurile nu s-au oprit la evoluția bursieră. Unul dintre bancherii spanioli a declarat explicit că banca pe care o reprezintă va fi ultima care va crește dobânzile la depozite, adică dobânzile care remunerează economiile populației. Ceea ce s-a și întâmplat. Băncile spaniole au ținut dobânda la un nivel scăzut, sub 0,5%, chiar și atunci când societățile bancare din Uniunea Europeană ridicaseră dobânda până aproape de 2%, sub impulsul deciziilor de politică monetară luate de Banca Centrală Europeană (BCE).
Taxa bancară din Spania și-a propus să strângă aproximativ trei miliarde de euro din sectorul financiar, în anii 2022-2023. Dar efectele colaterale asupra clienților băncilor sunt evidente. Nu numai că băncile au remunerat cu întârziere economiile deponenților, dar și beneficiarii creditelor au fost afectați, în sensul că, imediat după anunțul introducerii taxei, băncile au crescut dobânzile la creditele de consum.
Situația din Spania ne arată că, în asemenea momente (introducerea unor taxe), socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Adică dorința guvernului de a realoca profiturile excepționale obținute de un sector economic se poate lovi de efecte indirecte neplăcute pentru consumatori.
CE FACE ROMÂNIA? Senatorul Daniel Zamfir (PSD) a „aruncat“ ideea că și România ar trebui să suprataxeze băncile. Deloc surprinzător! Iar adepții suprataxării profiturilor băncilor au deja „apă la moară“, pentru că în primul semestru al acestui an marile bănci din România au înregistrat profituri substanțiale: Banca Transilvania, 1,27 miliarde de lei, cu un plus de 40% față de anul trecut, grupul BCR a făcut un profit net de 1,1 miliarde de lei, plus 6,6% față de aceeași perioadă din anul 2022, iar BRD Groupe Société Générale a raportat un profit de 768 de milioane de lei, plus 24%.
Văzând cifrele, poți fi tentat să crezi că se justifică o suprataxă aplicată profiturilor băncilor. Cu toate acestea, nu trebuie uitată experiența spaniolă, italiană sau europeană, în general. Băncile vor căuta soluții care să le conserve situația financiară. Ceea ce va duce la „victime colaterale“, care nu vor fi altele decât clienții sectorului bancar.
