Pandemia de COVID-19 a produs o conștientizare la nivelul elitelor și opiniilor publice occidentale a dezechilibrelor existente în cooperarea cu Republica Populară Chineză. Dar înainte de a intra în subiect, o precizare se impune. Nimeni nu contestă locul pe care China îl ocupă pe scena internațională.
De asemenea, nici aspirațiile sale nu pot fi contestate și sunt cât se poate de legitime, având în vedere dimensiunile sale continentale, dinamismul și creativitatea societății chineze, tradițiile și cultura milenare. De înțeles este și trauma încă resimțită de China – una dintre puţinele națiuni care posedă memoria timpului lung al istoriei – de pe urma așa-numitelor „Tratate inegale“ care i-au impus cu forța în secolul al XIX-lea acordarea unor privilegii excesive marilor puteri occidentale.
Însă cooperarea cu China trebuie ajustată, atât în ceea ce privește dezechilibrele comerciale cu Uniunea Europeană, cât și reciprocitatea în materie de investiții. Agenția chineză de planificare economică (NDRC) avea stabilite nu mai puțin de 62 de domenii în care investițiile firmelor străine sunt fie interzise, fie sever limitate. Printre acestea: electronica, bateriile auto, industria de material rulant, agricultura, chimia, chiar și parcurile de distracții.
De asemenea, este nevoie ca proiectele noilor drumuri ale mătăsii – One Belt, One Road – să fie regândite astfel încât să se înlăture îngrijorările cu privire la valențele lor imperiale. Un efort trebuie făcut și în ce privește diaspora chineză prezentă în Uniunea Europeană. Mai multe anchete ale Gărzii Financiare italiene au pus în evidență opacitatea acestor comunități care folosesc încă pe scară largă mecanisme financiare tradiționale pentru transferurile de bani către țara-mamă, iar nu sistemele bancare europene.
SUNT NECESARE CLARIFICĂRI. Felul în care Beijingul s-a folosit de influența sa din sânul Organizației Mondiale a Sănătății, care a preluat în exces versiunile sale oficiale, felul în care numeroși avertizori au fost reduși la tăcere pentru vina de a fi difuzat informații despre periculozitatea noului coronavirus, toate acestea nu sunt acceptabile.
Ascunderea datelor oficiale cu privire la numărul deceselor provocate de noul coronavirus nu este câtuși de puțin compatibilă cu aspirația de a accede la rangul de hiperputere, la paritate cu Statele Unite ale Americii. În orice caz, vor fi necesare clarificări, inclusiv o anchetă independentă pentru a se determina dacă, într-adevăr, autoritățile chineze au alertat la timp cu privire la gravitatea noului coronavirus, inclusiv dacă Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și-a îndeplinit cu scrupulozitate rolul într-un context epidemiologic grav, care a dus la enorme costuri economice și sociale și mai ales la pierderea a numeroase vieți.
Chiar dacă țările europene au avut o atitudine mai nuanțată decât Statele Unite ale Americii cu privire la organizația cu sediul la Geneva, acest lucru nu exclude așteptările cu privire la reconstrucția legitimității unei structuri multilaterale esențiale.
Cotidianul francez Le Figaro a repertoriat într-un material publicat în ediţia sa electronică din 17 aprilie („L’OMS estelle vendue à la Chine?“) declaraţiile directorului OMS, etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus.
Pe 27 și 28 ianuarie, acesta se afla în vizită oficială la Beijing și îl felicita pe președintele Xi Jinping pentru transparența de care dă dovadă. La conferința de presă organizată la întoarcerea din China, directorul OMS declara: „Nivelul de implicare a Chinei este incredibil. Anumite persoane, mai ales pe rețelele sociale, mă critică pentru a fi ridicat în slăvi China. Voi continua să o fac mereu și mereu, pentru că acțiunile sale au împiedicat epidemia de coronavirus să se răspândească în alte țări“.
Chiar dacă atitudinea Statelor Unite ale Americii de a sista plata contribuției financiare la bugetul Organizației Mondiale a Sănătății este contraproductivă, chestiunea credibilității acestei instanțe multilaterale a devenit o problemă a comunităţii internaţionale.
UN RISC. Ne aflăm în fața unui eveniment care poate duce China și lumea occidentală, în ciuda fragmentării ei evidente, într-o confruntare de tipul „ciocnirii civilizațiilor“. Acest lucru nu este de dorit, întrucât pagubele pot fi mai mari decât în timpul Războiului Rece, iar provocările umanității, precum încălzirea globală și viitoarele epidemii, au nevoie de cooperare, nu de transformarea lor în terenuri de competiție la nivel global. În plus, așa cum spunea marele diplomat american George Kennan, o mare putere își poate exercita în mod eficient influența numai prin puterea exemplului și cooperare, astfel încât ceilalți actori ai scenei internaționale să îi recunoască utilitatea și statutul.
Acest articol a apărut în numărul 89 al revistei NewMoney. FOTO: Laszlo Raduly
Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper
