Subiectul poate părea anost pentru un comentariu, dar îi asigur pe cititorii noștri că nu e așa. Dimpotrivă! În prima parte a anului 2019, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene era un subiect care a ținut vreme de șase luni atenția publicului românesc – țara noastră deținea președinția.
Momentul actual este chiar mai important decât cel de anul trecut din două motive. Primul este că avem de-a face cu o țară, Germania, care cu adevărat poate lua decizii care să influențeze Uniunea Europeană și, prin urmare, o țară de la care așteptările sunt pe măsură. Cu atât mai mult cu cât Germania a ținut să se armonizeze cu Franța, pe parcursul acestor șase luni.
Acest lucru a fost afirmat chiar în ultima zi a lunii iunie, când, la frumosul castel baroc de secol XVIII Meseberg, reședință a guvernului german destinată vizitelor de stat, a avut loc întâlnirea dintre cancelarul Angela Merkel și președintele francez Emmanuel Macron. Cei doi au afirmat că vor acționa ca un singur corp, astfel încât ambițioasa agendă a președinției semestriale a Consiliului Uniunii Europene să fie îndeplinită. Ideea pe care trebuie să o reținem și pe care Angela Merkel a exprimat-o clar este că Franța va fi principalul partener al președinției germane a Consiliului UE. Cu atât mai mult cu cât Parisul va deține președinția rotativă a Consiliului UE în primul semestru din 2022.
Mize mici. Pe de altă parte, președinția germană a Consiliului Uniunii Europene are loc într-un moment deosebit de important. Acum se definitivează negocierile privind planul european de relansare economică. Tot acum se vor purta negocierile cu privire la arhitectura și distribuția pe țări a fondurilor din cadrul financiar multianual 2021–2027. Momentul actual va marca Uniunea pentru următorii șapte ani și, din acest punct de vedere, este important să urmărim cu atenție acest subiect.
De asemenea, această președinție va fi una cu totul particulară și din punctul de vedere al măsurilor de distanțare socială, ce vor avea un impact asupra negocierilor. Vor conta foarte mult negocierile în cadru bilateral, capacitatea de a avea strategii clare, de a genera alianțe pe anumite dosare și, nu în ultimul rând, relațiile negociatorilor și decidenților pe plan european. Berlinul consideră, potrivit unei evaluări date publicității, că programul președinției va reprezenta numai o treime dintr-un program al unei președinții desfășurate în timp normal.
Să ne oprim acum asupra priorităților acestei președinții, care va fi puternic marcată de gestionarea crizei sanitare și economice, dar ale cărei obiective pe termen lung au fost pregătite vreme de doi ani de diplomații și planificatorii politici germani. Prioritatea numărul unu a președinției germane este criza sanitară, economică și socială din Uniune. Germania dorește adoptarea unor măsuri care să ajute economiile europene să depășească durabil momentul de recesiune. Pentru aceasta, Berlinul vrea să se sprijine pe fondul de relansare economică propus de Comisia Europeană, în valoare de 750 de miliarde de euro, de subvenții și împrumuturi garantate de Banca Centrală Europeană.
Există însă și calendarul deja avut în vedere înainte de pandemie: negocierile cu privire la viitoarea relație dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie, negocierile pe tema cadrului financiar multianual și chestiunea dosarelor de fond – pactul verde european („Green Deal“), agenda digitală și politica europeană în materie de imigrație și azil.
Germania susține o ambițioasă politică în materie de tranziție energetică, iar din acest punct de vedere, și poziția franceză va merge în această direcție, având în vedere scorul istoric obținut de „verzi“ la alegerile locale.
Relații complicate. De asemenea, nu vor fi neglijate subiecte precum autonomia strategică europeană, relația cu China ori cooperarea cu țările africane. Dosarul relațiilor cu Turcia nu va fi neglijat și este de așteptat la o poziție mai dură în raport cu aceasta, în paralel cu susținerea Ciprului și a Greciei.
În timpul acestei președinții vor trebui urmărite și aspectul alianțelor europene, și, desigur, relația cu SUA. Astfel, țările din grupul de la Visegrád (Polonia, Ungaria, Slovacia și Cehia) au fost deosebit de active în relația cu Germania în perioada pandemiei și este de așteptat ca acestea să caute să se armonizeze cât mai mult în următoarele șase luni. Cât privește relația cu SUA, aceasta este deosebit de rece cu Germania, care a și boicotat organizarea de către Administrația Donald Trump a summitului G7 în iunie. Agenda digitală europeană, care presupune crearea unor companii europene capabile să concureze cu Amazon, Apple etc., cât și unele dosare de politică externă riscă să înrăutățească și mai mult această relație, iar pagubele colaterale vor fi resimțite de țările puternic pro-atlantiste.
