O lungă toamnă fierbinte

România este în plină toamnă fierbinte. În societate și în economie s-au acumulat tensiuni care vor in­fluența în mod esențial evoluțiile din următorii ani în domenii diverse, precum politic, economic sau sanitar. Există o importantă miză politică dată, în primul rând, de felul în care s-au așezat ciclurile electorale. După alegerile locale și generale de anul acesta, va urma o perioadă lungă, de patru ani, în care nu vor mai avea loc scrutine.

Suntem, așadar, în fața unui ciclu electoral lung, un fapt rar întâlnit în ultimii 20 de ani. Desigur, regula de aur a democra­ției este con­sultarea publică, dar ultimele două decenii ne-au arătat că o frecvență la doi ani a scruti­nului, fie că vorbim de alegeri prezidențiale, parlamentare, locale sau pentru Parlamentul European, întrerupe programele economice de reformă.

Apropierea alegerilor îi face pe politicienii români să devină ultrasensibili la temele populiste. Astfel, reformele și alocarea banilor pentru marile proiecte de investiții încetinesc odată cu apropierea alege­rilor, preferându-se creșterea cheltuielilor sociale.

De exemplu, reformarea administrației este prezentată cu entuziasm în programele electorale și la începutul mandatului, dar scade în intensitate pe măsură ce se apropie data alegerilor. Foarte rar schimbările din societate și alocările de fonduri publice sunt gândite astfel încât să depășească un ciclu electoral. De aceea, faptul că, începând cu anul viitor, România are în față patru ani fără alegeri re­prezintă o șansă importantă pentru forțele politice să ducă până la capăt reforme ale statului și inves­tiții pu­blice mari. Fără o presiune pe termen scurt a alege­rilor, politicienii vor avea răgazul să livreze schimbări fundamentale. Să vedem dacă o vor face.

Absorția fondurilor europene. O altă temă esențială a anilor următori, care se poate tranșa, într-o măsură importantă, în această toamnă, este cea privind fondurile europene. Pentru prima dată de la intrarea în Uniunea Europeană din cauza (sau datorită) crizei sanitare, România are la dispo­ziție o sumă-record de bani europeni, adică, în total, aproximativ 80 de miliarde de euro. Este o sumă care poate susține financiar modernizarea statului și in­vestițiile publice din următorii șapte-opt ani.

Culmea este că schimbările pe care le așteptăm de la politicieni în următorul ciclu electoral au acum și o solidă bază financiară. Bineînțeles că banii nu vor veni de la sine, printr-o simplă cerere adresată Comisiei Europene. Va fi nevoie de scrierea de stra­tegii și proiecte de dezvoltare în consonanță cu cele europene, atât în cazul fondurilor alocate prin buge­tul multianual, cât și în ceea ce privește programul de relansare economică proiectat de Uniunea Euro­peană. Există o speranță. Aceea că s-ar părea că, de data aceasta, guvernul și președintele României pregătesc din timp proiectele pe baza cărora se vor atrage banii europeni.

Istoria ultimilor 15 ani în ceea ce privește absorb­ția de fonduri europene nu ne oferă prea multe motive de optimism, în sensul că, în mod tradițional, România nu este o campioană a atragerii de fonduri europene. Funcționarea instituțiilor, scrierea proiectelor și apoi implementarea lor au fost tot timpul mo­tive pentru acumularea de mari întârzieri în ceea ce privește atragerea fondurilor europene.

În ultimele luni însă, impulsionați de miniștrii Guvernului Orban, funcționarii administrației au lucrat de zor la programele pe baza cărora vor fi atrași banii europeni pe care România îi are la dis­poziție. Aces­tea au fost declarațiile politice în care s-a vorbit și despre respectarea termenului (luna octombrie 2020) până la care instituțiile europene așteaptă depunerea documentelor de către autori­tățile române. Cu cât succes, rămâne de văzut.

Problema deficitului excesiv. În fine, o presiune aparte se va simți, încă din această toamnă, în privința situației bugetare. Anul acesta a fost o ex­cepție. Suspendarea pe o perioadă limitată a regulilor incluse în tratatul fiscal a făcut ca România, la fel ca toate statele Uniunii Europene, să producă un deficit bugetar foarte mare. A fost o situație excep­țională, fără precedent, care însă va fi rectificată în următorii ani. Ceea ce înseamnă că România, care se află în continuare sub presiunea procedurii de de­ficit excesiv, va trebui să ia, înce­pând cu anul viitor, măsuri de reducere a deficitului spre un nivel de sub 3% din produsul intern brut. Mișcarea se va face treptat, dar este clar că România va trebui să își asume un calendar și un program prin care demon­strează Uniunii Europene că va reuși să scadă deficitul bugetar.

În ceea ce privește domeniul sanitar, România va urmări cursa pentru vaccinul împotriva coronavirusului și modul în care statele europene vor reuși să împartă între ele eventualele doze de tratament pentru COVID-19 pe care le vor avea la dispoziție.

Toate aceste evoluții arată că, în următorii ani, va fi nevoie de responsabilitate politică și de multă rigoare în administrație. De aceea, toamna anului 2020 va fi decisivă pentru șansa României de a trece la un proces de modernizare.