Traversăm o criză complet atipică. Nu vine din piața financiară, nici de pe burse și nu este nici o criză de tip dot-com. Este pur și simplu o criză a secolului al XXI-lea: un virus se transmite agresiv și pe teritorii întinse. Pentru a opri răspândirea, singura soluție găsită, până acum, este cea a izolării oamenilor.
Recent, mass-media a calculat că, într-un weekend, în întreaga lume, au fost izolați la domiciliu un miliard de oameni.
Este cea mai ciudată criză din toate timpurile: lasă fabricile fără forță de muncă. Nu s-a mai văzut niciodată acest lucru. Oamenii stau acasă și se uită la Netflix, comandă mâncare, încing internetul, dar, culmea, suferă. Pentru că nu pot ieși din locuințe, în stradă, în libertate. Casele devin, dintr-odată, pentru unii, „colivii“ strâmte, „celule“ înguste, spații sufocante. Problema este că remediul medical, izolarea, este o soluție aproape falimentară pentru economie.
Și totuși, marasmul crizei scoate la iveală și o serie de revelații și de oportunități. În România, criza aduce câteva surprize legate de funcționarea statului. Până acum, eram obișnuiți să vedem un stat slab. Dintr-odată, lucrurile s-au schimbat. România are revelația unor medici care lucrează aproape eroic, a unei armate care funcționează eficient, ba chiar poate construi un spital de campanie în câteva zile (după ce toată lumea s-a aflat în extaz în fața Chinei, care, la rândul ei, a construit un spital într-un timp-record).
Șansa statului. După ce statul a fost terfelit ani la rând, criza dă șansa unor domenii să se reabiliteze și probabil că foarte curând sondajele de opinie vor arăta acest lucru: o creștere a încrederii publicului în medici, în militari și, în general, în stat.
Dacă, bineînțeles, criza nu ne va aduce în următoarea perioadă surprize mari și neplăcute în această privință.
Criza a venit și cu surpriza nivelului de informatizare a instituțiilor de stat. De voie, de nevoie, o parte din instituțiile publice au început să funcționeze, dintr-odată, în sistem digital. O digitalizare de conjunctură, care, însă, a arătat că poate fi funcțională.
Așa cum declara un președinte al unei camere de comerț județene, digitalizarea unor instituții publice s-a făcut într-o lună, dar important este ca administrația să nu se întoarcă, după criză, la dosarul cu șină.
Tema informatizării administrației este esențială. Aproape peste noapte, putem constata că administrația poate funcționa online și, în plus, că treburile merg și cu mai puțini angajați. Nu este deloc clar dacă după criză administrația se va întoarce la vechile obiceiuri birocratice și la personalul supranumeric sau decidenții politici și cei din administrație vor forța o schimbare. Dar, din acest punct de vedere, criza a fost aproape „bine-venită“.
Lucruri ciudate. La nivel global, în economie, am văzut lucruri ciudate. Poate cea mai șocantă reacție a fost cea a băncilor centrale, care au scos la înaintare „artileria grea“. Adică, programe de proporții pentru finanțarea statelor și a economiilor. Sumele sunt amețitoare, atât în dolari, cât și în euro. Ceea ce înseamnă că banii nu contează, sunt ieftini și din belșug, doar ca economia să nu intre într-o recesiune foarte adâncă. Problema este că băncile centrale au, de ani buni, programe de injectare a lichidităților în economie. Acum, au ajuns la un alt nivel. Rezultatele, însă, nu au fost strălucite. Și, cum se spune, cea mai mare greșeală este să faci același lucru de fiecare dată, sperând că vei avea un alt rezultat.
Dar această criză aduce și soluții inedite. De exemplu, una dintre metodele programului anticriză din Statele Unite este de a trimite bani cash unor familii americane. În felul acesta, banii „aruncați din elicopter“ ajung să aibă un destinatar precis. Americanii nu sunt singurii care au avut această idee. Se pare că grecii tatonează o astfel de soluție, în ciuda unei crize care tocmai s-a încheiat, dar care a avut același păcat: prea multă dărnicie cu resursele limitate ale statului.
Criza a arătat că, într-un moment critic, lumea se întoarce către instituțiile și fondurile statului. Iar statul nu are încotro și plătește. Cu toate efectele care vin la pachet: creșterea datoriilor și a deficitelor. Dar ce contează toate aceste devieri bugetare când în joc sunt viețile a zeci de milioane de oameni? Datoriile și deficitele se vor rezolva, dacă se rezolvă, în următorii cinci-zece-cincisprezece-douăzeci de ani. Cândva.
Criza coronavirusului este ciudată. Le-a dat să aleagă oamenilor simpli sau decidenților politici între viață și economie. În fața acestei dileme, principiile sănătoase ale economiei au pălit. Cine mai poate vorbi acum despre deficit bugetar, deficit de balanță comercială, datorie publică, deficit de cont curent? Acum, când aripa morții coboară asupra cetățenilor.
Criza coronavirusului ne arată cum vor merge lucrurile în acest secol. Schimbări bruște, crize rapide și invazive, dar și oportunități ale momentului. O viață complicată.
