„Marea resetare“ și marea trăncăneală

Dacă am face un clasament al celor mai utilizate cu­vinte pe plan mondial în ultimul an, câteva se vor detașa. „Pandemie“, „virus“, „vaccin“ și „schimbare“ s-ar afla pe primele locuri.

Ce urmează în ceea ce privește economia? Toată lumea este de acord că lucrurile se vor schimba. Munca se va transforma parțial în telemuncă, rela­țiile dintre companii, dar și între companii și admi­nis­trație vor deveni mai digitale, iar consumatorii își vor schimba gusturile și obiceiurile.

Există însă și transformări mai profunde, iar unele – de-a dreptul controversate. În vremuri normale, Forumul Economic Mondial de la Davos își mai pierduse din anvergură. În sensul că persona­li­tăți politice și din mediul de afaceri au continuat să fie pre­zente (la fel și protestatarii), dar totul părea o dis­cuție de salon, fără implicații serioase în viața de zi cu zi sau fără impact direct în deciziile politice la vârf. Doar că pandemia și vremurile „de război“ au atras din nou atenția asupra ideilor de la Davos.

Este clar că societatea își caută busola care să îi arate drumurile de urmat și, din acest punct de vedere, ideile vehiculate de liderii politici sau de afa­ceri, chiar și într-un cadru de dezbatere mai puțin oficial, sunt privite cu o atenție tot mai mare.

Anul acesta, la Davos, tema generală a dezbaterii, propusă de organizatori, a fost „marea resetare“. Adică, schimbarea. Numai că societatea de azi nu mai seamănă cu cea de acum zece ani, nici cu cea din urmă cu cinci ani și nici măcar cu cea de dinain­tea pandemiei. Virusul a amplificat emoțiile publice și a exacerbat interpretările și conspirațiile.

Schimbarea oferă un teren generos de presupuneri și analize. De exemplu, în pachetul de dezbateri de la Davos s-au adăugat, alături de „marea resetare“, „ca­pi­talismul părților interesate“ și o carte scrisă în urmă cu patru ani de Klaus Schwab, fondatorul și or­ganizatorul Forumului Economic Mondial, intitu­lată „A patra revoluție industrială“.

NIMIC NOU. Trebuie să fim realiști. Toate cele trei concepte sunt promovate de profesorul Klaus Schwab, care, însă, în afară de faptul că este organizatorul con­ferinței și eventual, în acest context, un fel de influencer, nu se află nici pe departe printre decidenții la vârf din zona politică. Din acest punct de vedere, a crede că temele propuse de Schwab fac agenda mon­dială este exagerat. Chiar anul acesta, cancela­rul german Angela Merkel se întreba public dacă „este cu adevărat nevoie de o mare resetare sau de mai multă hotărâre în acțiuni?“. Ideile de la Davos nu trebuie nici ignorate, dar nici supralicitate.

Astfel, „marea resetare“ nu are, în principiu, nimic din ceea ce nu știm deja. Este o sinteză a schimbă­rilor ce pot fi anticipate în următoarea perioadă, impulsionate de pandemie și de evoluția tehnologiei. Agenda „marii resetări“ are trei componente.

Prima este orientarea pieței către rezultate mai corecte. În acest scop, guvernele ar trebui să îmbu­nătățească reglementările fiscale. De pildă, să actua­lizeze acordurile comerciale și să creeze condițiile pentru o „economie a părților interesate“. Ceea ce înseamnă un capitalism care să nu aibă doar criterii de profit, ci și sociale. Schimbările ar putea însemna modificări ale impozitelor pe avere, renunțarea la subvenții pentru energia produsă din combustibilii fosili și noi reguli care să reglementeze proprietatea intelectuală, co­merțul și concurența.

A doua componentă a ceea ce se numește „marea resetare“ este legată de investiții. Acestea ar trebui să promoveze obiective precum egalitatea și durabilitatea. Cel mai viabil exemplu este programul de relansare și reziliență ce va fi de­rulat de UE.

A treia prioritate a „marii resetări“ este valorifica­rea inovațiilor celei de-a patra revoluții industriale pentru binele public, în special în fața provocărilor sociale și de sănătate. În timpul pandemiei, companiile, universitățile și alte instituții și-au unit forțele pentru a dezvolta metode de diagnostic, terapii și posibile vaccinuri. Aceste exemple ar trebui conti­nuate prin înființarea unor centre de testare, meca­nisme pentru depistarea infecțiilor și pentru domeniul telemedicinei. Acestea sunt coordonatele principale ale „marii resetări“, așa cum au fost prezentate în documentele publice.

TEORIILE CONSPIRAȚIEI. Pe lângă coordonatele de mai sus se vehi­culează ade­vărate teorii ale con­spi­rației. Și astfel, s-a ajuns la planul elitelor de a domina lumea, la noi forme de supraveghere a popu­la­ției, la tehnologii de recu­noaș­tere facială sau la folosirea pe scară largă a teh­nologiei pentru depistarea infractorilor. Criticii vorbesc despre neo­mar­xism, despre crea­rea unui partid comunist la nivel global și despre pericolul globali­zării și despre evoluția către o lume dominată de ro­boți.

Este o teorie din care fiecare își ia ceea ce vrea. Unii vorbesc despre progres și schim­bare, alții, despre comunism și cipuri implantate. În felul acesta se trece de la „marea resetare“ la marea trăncăneală.