Limitele Terrei

În anul 2009, o echipă de specialiști a definit sub egida institutului de cercetări Stockholm Resilience Centre un concept privind limitele planetare în materie de mediu. Era evident scopul, de a crea un ca­dru de acțiune pentru protejarea mediului sau, mai exact, de a obține un instrument care să poată fi folosit de autorități pentru a construi politici de mediu.

Inițiativa, pornită ca un concept științific, a avut succes, în sensul că s-a transformat într-o adevărată autoritate în materie, având valențe practice și fiind utilizată de autoritățile publice tot mai mult, pentru a-și schimba modul de funcționare, dar și de organi­za­țiile din domeniu și de companiile care doresc să-și adapteze modelul de afaceri și viziunea la con­dițio­nalitățile de mediu. De asemenea, în ultimul deceniu, conceptul științific a fost actualizat în funcție de realitate.

NOUĂ INDICATORI ESENȚIALI. Cercetătorii au iden­tificat nouă indicatori esențiali care trebuie ținuți sub control, pentru a nu compromite condițiile de viață pe Terra. Sunt nouă zone de îngrijorare majoră, având fiecare o limită care nu trebuie depășită, pentru că, în caz contrar, riscul este ca indicatorul res­pectiv să crească exponențial, inducând efecte distructive rapide și periculoase.

De exemplu, încălzirea globală contribuie la topirea permafrostului (solul înghețat permanent din regiunile cu climă rece), ceea ce generează gaze cu efect de seră, care, la rândul lor, contribuie la încăl­zirea globală. Se naște, așadar, un cerc vicios care se autoalimentează în mod distructiv.

Toate cele nouă probleme identificate de cerce­tători sunt interconectate. Depășirea limitelor pentru una dintre ele poate provoca transformări în lanț, potențial ireversibile, care pot destabiliza echilibrul natural al planetei. Ideea pleacă de la întrebarea: care sunt limitele până la care Pământul poate absorbi influențele omu­lui asupra naturii fără să fie compromise condi­țiile de viață? Răspunsul este păs­trarea indicatorilor în interiorul a nouă frontiere care definesc cadrul de dezvoltare și care formează cele nouă limite planetare.

În anul 2009, echipa de cercetători arăta în studiu că sunt depășite trei frontiere. Prima este cea privind schimbările climatice, măsurată prin emisiile de dioxid de carbon din atmosferă. A doua era erodarea biodiversității, care ar trebui să fie de sub zece ex­tincții la un milion de specii, iar a treia era utilizarea azotului și a fosforului în agricultură și în industrie, precum și deversarea fosforului în oceane, care nu ar trebui să depășească nivelul de respingere natu­rală cu mai mult de zece ori.

În anul 2015, atunci când a fost revizuit conceptul științific, cercetătorii institutului din Stockholm au arătat că este depășită încă o frontieră. Este vorba despre schimbarea destinației terenului. Anul trecut au mai fost depășite două limite: cea a poluării chimice referitoare la substanțe precum plasticul, care sunt introduse pe planetă, și cea a folosirii apei dulci, frontieră care a fost depășită în mai 2022.

Doar câteva limite rămân într-un spațiu sigur pentru populația lumii. Este vorba despre starea de sa­tu­rație a apei mării și stratul de ozon. Creșterea aero­solilor în atmosferă nu poate fi măsurată.

În anul 2012, indicatorii au fost recunoscuți de Organizația Națiunilor Unite (ONU) și au ajuns ade­vărate instrumente științifice de măsurare și control. Conceptul a fost preluat și de Comisia Europeană, care îi aplică atunci când își construiește căile de acțiune legate de mediu. Dar acești indicatori au fost sau sunt pe cale să fie introduși și în legile unor state. Anul trecut, în Elveția, a fost lansată o inițiativă po­pu­lară prin care se cere modificarea Constituției, astfel încât să includă ideea că economia trebuie să respecte limitele planetare.

O COALIȚIE PENTRU MEDIU. În ceea ce privește mediul de afaceri, s-a creat o așa-numită „Coaliție a Companiilor pentru Mediu“, o organizație care cuprinde 150 de șefi de firme, de la Heineken sau Ca­terpillar la societăți bancare. Aceste companii s-au angajat să respecte limitele planetei și, în acest scop, sunt dispuse să-și schimbe sau să-și îmbună­tățească modelul de afaceri în așa fel încât să protejeze mediul. Companiile au o capitalizare de piață de apro­ximativ 2.400 de miliarde de dolari și cinci mili­oane de angajați. Ceea ce arată forța firmelor din această coa­liție și, totodată, impactul pe care îl au în economie și asupra mediului. De exemplu, Renault a fost de acord să livreze pe piață mai puține camioane, dar mai rezistente în timp, iar o compa­nie precum L’Oréal și-a revizuit gama de produse astfel încât să consume mai puțină apă.

Firmele și autoritățile publice sunt hotărâte să schimbe ceva. Ar fi o tragedie dacă, după ce, în ultimii ani, s-au cheltuit zeci de mii de miliarde de do­lari, ne-am întoarce la o economie bazată pe emisii de carbon, inegală și vulnerabilă, spune un oficial al unei organizații neguvernamentale. Deocamdată, rezultatele nu sunt spectaculoase. Important, însă, este că mediul privat și sectorul guvernamental au o preocupare comună, aceea de a proteja mediul. În aceste condiții, rezultatele ar putea să apară.