Din capul locului, admit că nu (mai) sunt un fan al bilanțurilor. Cauza e probabil faptul că majoritatea publicațiilor pentru care am lucrat timp de două decenii obișnuiau, la sfârșit de an, să facă retrospective – de cele mai multe ori, detaliate, pe fiecare sector economic în parte. Să nu fiu greșit înțeles. Nu le contest utilitatea – e doar o chestiune personală, nu le-aș mai putea scrie cu plăcere. Pe de altă parte, nu putem lăsa să se încheie 2020 fără, evident, un bilanț.
Revista pe care tocmai ai răsfoit-o este ultima din acest an în care, timp de șase luni, ediția tipărită a NewMoney a fost suspendată, fiind nevoiți din motive lesne de înțeles să apărem doar în format digital. E greu de găsit un singur adjectiv care să descrie acest 2020 care se va încheia în curând. Situația nemaiîntâlnită cu care s-a confruntat economia lumii a creat în multe locuri un blocaj de gândire. Unii nu au ieșit din el, se pare, nici acum. Și cum să nu te blochezi, când afacerea ta nu mai are aproape niciun client, iar costurile tale fixe depind de decontări ale statului?!
PRIMELE VICTIME. Criza de COVID-19 începe să facă și primele victime – evident, în domeniile care erau suspecții de serviciu din primele zile ale pandemiei. Recent, unul dintre cei mai mari retaileri online de modă, FashionUp, a intrat în insolvență la cerere. Asta, după ce, în vară, un retailer offline din același sector, Steilmann, făcuse același lucru pe fondul scăderii vânzărilor. În aceeași ordine de idei, Debenhams – unul dintre cele mai vechi lanțuri de haine din Europa, prezent și la noi – a anunțat că se pregătește să intre în faliment și își închide ultimele 124 de magazine. Inutil de adăugat că sincopele din retail se vor vedea în curând și în fabricile de confecții, dat fiind faptul că inclusiv lanțurile străine realizau o parte din producție pe plan local.
O altă mare întrebare este câte dintre restaurantele mici sau medii, câte dintre hoteluri sau agențiile de turism își vor mai deschide porțile după ce lucrurile se vor fi întors la normal. De asemenea, nici supraviețuirea tuturor marilor centre comerciale de tip mall nu este un lucru garantat.
Vestea bună este că pandemia nu înseamnă sfârșitul lumii chiar pentru toți. Retailerii nișați au avut mai puțin de suferit și se pare că au trecut cu bine de primul hop al crizei. De asemenea, anumite nișe ale serviciilor medicale private au făcut față cu brio primelor zdruncinături și chiar au atras atenția fondurilor de investiții, care le-au cumpărat la prețuri comparabile cu cele de dinaintea pandemiei. Cel mai recent exemplu este achiziția Clinicilor Dentare Dr. Leahu de către fondul de private equity Morphosis Capital. De altfel, fondul e la a doua investiție în sănătate anul acesta.
De altfel, nici în fashion catastrofa nu este generalizată. De exemplu, Cristina Bâtlan, creatoarea brandului de pantofi Musette și, totodată, protagonista poveștii de copertă din acest număr al revistei, povestește că businessul său a reușit să iasă la liman, cel puțin până în acest moment. Fără pretenția de a fi găsit o explicație universal valabilă a cauzelor pentru care unii trăiesc și alții mor, probabil că existența unui atașament strâns între client și brand este un diferențiator câștigător în contextul actual.
DINCOLO. Acest bilanț ar fi incomplet dacă nu am arunca o privire și dincolo de business. Ca o precizare suplimentară, revista NewMoney, în general, a evitat să dezbată evenimente politice interne – nu știu dacă e un lucru bun sau rău –, dar aceasta a fost calea noastră până în prezent. Acest „dincolo“ înseamnă rezultatul alegerilor parlamentare din decembrie.
Discuția e despre apariția unui partid-surpriză care a trecut pragul electoral. Cum a fost posibil? Cum de nu l-a văzut nimeni (din media tradițională) până acum? Nu de puține ori, prietenii de pe Facebook spun că trăim în „bula noastră“. Adică, în universuri ermetice în care convingerile sunt cam aceleași, iar dezbaterea nu există și prea puțin contează ce se întâmplă afară. Aidoma grupurilor din rețelele sociale, funcționează și televiziunile – deocamdată, cel mai eficient instrument mass-media.
Standardizarea discursului public, prin folosirea excesivă a limbii de lemn – și în presa de business cădem adeseori în acest păcat –, a lăsat o bună parte din populația României în „neînțelegere“. După principiul că niciun spațiu gol nu rămâne neocupat, s-au găsit mesaje și lideri care s-au adresat acestui public. Pentru asta nici nu e nevoie de un program politic (câți au și mai ales cine e interesat de ele?) sau, scuze pentru limbajul de lemn, de susținerea mass-mediei.
Facebookul este un instrument suficient, iar în loc de program, recursul la rețete politice de succes din perioada postdecembristă sau din anii ’30 ai secolului trecut poate da roade. Metoda a fost folosită eficient și în alte state.
Gata cu politica! Rămânem la ce ne pricepem noi mai bine: povești de business ale unor antreprenori autentici. Să sperăm că pandemia va trece și că 2021, măcar spre sfârșit, va aduce și vești mai bune. Să ne vedem (citim) cu bine!
