Puţini cititori îşi mai aduc probabil aminte de Microsoft Encarta. O enciclopedie pe care în anii ’90 o introduceam cu emoţie în unitatea CD şi care deschidea o lume de peste 60.000 de articole, cu poze și ilustrații, melodii, filmulețe şi hărți. Era o abordare mult mai flexibilă şi mai interactivă decât Enciclopedia Britannica.
Microsoft a plătit sute de oameni, cu normă întreagă şi un întreg sistem de compensaţii şi beneficii, pentru a-i stimula să producă cea mai complexă enciclopedie posibilă. Astăzi, puţini îşi mai aduc aminte de ea, pentru că există una mai complexă şi mai accesibilă: Wikipedia.
Un proiect în care sute de mii de oameni investesc zilnic timp din viaţa lor – gratuit. De ce?
Pentru că efortul depus le oferă confirmarea unei valori personale, iar informaţiile introduse sunt validate (sau invalidate) de restul lumii. În 2007, Wikipedia înregistra 2 milioane de articole, iar în 2009 Microsoft a anunțat oficial că renunță la dezvoltarea proiectului Encarta. „Open source“ a câştigat.
Creatori de cunoaștere. Uneori facem greşeala de a ne defini inovaţia într-un spaţiu restrâns al departamentelor de cercetare şi dezvoltare. Angajaţii pot crea cunoaştere în variate moduri şi, de cele mai multe ori, nici nu realizează că sunt creatori de cunoaştere.
Mayo Clinic, aflată de 30 de ani în topul celor mai bune spitale din SUA, a ajuns, probabil, la aceleaşi concluzii, întrucât a făcut un pas în sensul folosirii capacităţii creative din interiorul organizaţiei. Astfel, în 2008, a lansat o aplicaţie numită „Launchpad“ – rampă de lansare – prin care angajaţii erau încurajaţi să contribuie cu idei şi comentarii privind îmbunătăţirea proceselor, adoptarea de bune practici, îmbunătăţirea serviciilor oferite sau a colaborării în cadrul organizaţiei.
Trei mii de idei. Până în 2013, organizaţia a invitat aproape 15.000 de angajaţi să contribuie la evenimentele „Launchpad“ şi a colectat aproape 3.000 de idei. Participanţii au putut să contribuie cu idei proprii, dar şi să clasifice ideile altora, ceea ce a dus la o selecţie naturală a celor mai bune sugestii.
Pe măsură ce participarea creşte, se dezvoltă o reţea socială a întregii organizaţii, ce poate fi folosită pentru discuţii, împărtăşirea cunoaşterii şi eliminarea sincopelor de comunicare.
Laboratoarele NASA au dezvoltat un alt concept-reper, numit „Left Field“: sesiuni de brainstorming interdisciplinare cu scopul de a aduce concepte inovative unei anumite misiuni. Rezultatul sesiunii de brainstorming este, evident, ulterior supus atenţiei experţilor, pentru a-i discuta fezabilitatea.
Iar acum ajungem la un proiect care ne face să ridicăm din sprâncene: platforma „Eureka on Demand“, dezvoltată de Tata Chemicals. Aceasta asigură comunicarea nu doar între angajaţi, ci şi între aceştia şi consultanţi, parteneri din mediul academic şi organizaţii de cercetare.
Angajaţii pot organiza, prin intermediul acestei platforme, chiar şi sesiuni de brainstorming împreună cu clienţi, furnizori, experţi externi, pentru a analiza problemele holistic şi a identifica soluţii eficiente.
Această platformă este încă văzută în sine ca business şi îmbină elemente de structurare şi incidență. Totuși, nu este exclus ca, peste puţin timp, un entuziast să ofere o platformă publicului larg, în care problemele să se intersecteze cu soluţii de la necunoscuţi.
Spune-ne! „Open source“ și inovarea deschisă s-ar putea întrepătrunde, mai ales atunci când se analizează tehnologiile care pot salva vieți sau care pot ajuta la reducerea sărăciei. Comunitățile oamenilor de ştiinţă încep să vadă avantajele şi fac paşi concreţi spre inovaţie deschisă. În Austria, Ludwig Boltzmann Institut für Geschichte a început un proiect numit „Spune-ne!“, orientat spre cercetări privind problemele de sănătate mintală şi a folosit conceptul de inovare deschisă. Institutul a lansat, de asemenea, primul Laborator pentru Inovaţie Deschisă în Ştiinţă, pentru a informa 20 de oameni de știință cu privire la conceptul de inovare deschisă. Ludwig Boltzmann Gesellschaft oferă pe Facebook informări periodice despre laborator, participanții și profesorii implicaţi, precum și noutățile privind inovarea deschisă în domeniul științei.
În cazul în care ne-am îndrepta spre inovaţie deschisă în mediul de afaceri, impactul pe care l-ar avea este greu de cuantificat astăzi. Iniţiativa va trebui să vină din partea antreprenorilor dispuşi să-şi asume riscul transparenţei şi al testării unor modele de afaceri inovative în ele însele. Sunt mult prea multe variabile, iar estimările sunt, în acest moment, o loterie.
Cu siguranţă însă vom vedea din ce în ce mai multe variante de porţi deschise în dinamica fiecărei afaceri.
