Înainte să ne ia locurile de muncă și mai apoi să ne elimine pe toți, trebuie să răspundem la câteva întrebări: Sunt oamenii pregătiți pentru roboți? Dar roboții, pentru oameni?

Înainte să ne ia locurile de muncă și mai apoi să ne elimine pe toți, trebuie să (ne) răspundem la câteva întrebări. Sunt oamenii pregătiți pentru roboți? Dar roboții, pentru oameni?
„Sunt roboții mai buni decât oamenii?“, întreabă Will Jackson, chief executive officer (CEO) al companiei britanice Engineered Arts. „Cred că roboții nu sunt mai buni decât oamenii. Cred că oamenii sunt cel mai bun tip de ființe“, îi răspunde Ameca. „Ești mai puternic decât mine?“, își continuă Jackson interogatoriul. „Nu sunt sigur. Să aflăm. Hai să ne luptăm, să aflăm cine este mai puternic“, îl provoacă interlocutorul său. Confruntarea dintre Jackson și cel mai cunoscut robot umanoid al companiei sale nu s-a mai și produs însă, rezumându-se la ceea ce a fost încă de la început doar un schimb amical de replici.
Spațiul primordial
Mai multe videoclipuri cu Ameca au devenit virale în decembrie anul trecut, dezvăluindu-ne un robot cu trăsături umane, cu piele cenușie și un tors metalic expus, capabil să-și schimbe într-un mod tulburător de realist trăsăturile faciale în timpul interacțiunilor sale cu cercetătorii companiei. Într-unul dintre filmulețele în cauză, Ameca se încruntă când degetul unuia dintre ingineri încearcă să îi atingă nasul, trăgându-se puțin în spate și îndepărtându-i apoi ușor mâna, pe fundalul unui zumzet de motoare electrice.
Este un moment cel puțin ciudat, care poate să declanșeze o alarmă printre privitori: un robot reacționează la invadarea spațiului său personal, manifestându-și fizic dorința de stabili o graniță între el și noi – o dorință care este, în mod ironic, foarte umană.
„M-am speriat puțin când și-a ridicat brațul. M-am gândit că îi va rupe mâna“, comenta un internaut videoclipul postat pe YouTube. „Știu că este înfricoșător, dar îmi place și vreau mai mult“, scria altul. „Mai că ne-a speriat și pe noi, și suntem obișnuiți cu așa ceva“, recunoșteau și cei din echipa de creatori ai lui Ameca. Iar astfel de emoții – curiozitate, frică, entuziasm – sunt chiar arsenalul comercial al Engineered Arts, compania câștigându-și banii din vânzarea de roboți pentru divertisment și educație. Cadrele universitare îi folosesc pentru cercetare; echipele de marketing, pentru cascadorii publicitare; muzeele, aeroporturile și mallurile, pentru a primi vizitatori. „Practic, oriunde ai o mulțime mare de oameni cu care să interacționeze“, spune Jackson.
Mașinile sale pot rula pe pilot automat, reacționând la trecători cu glume prestabilite. Sau pot fi controlate de la distanță, cu manipulanți nevăzuți răspunzând la întrebările mulțimii. În viitorul apropiat însă, Engineered Arts vrea să-și echipeze roboții cu un algoritm de inteligență artificială (AI) care să le permită să răspundă fluid la întrebări, fără nicio îndrumare umană.
Programați să credem
Interesul omenirii pentru androizi ar putea părea o obsesie modernă, dar nimic nu e mai departe de adevăr. Visăm oameni artificiali de mii de ani – de la Keledoniile din mitologia greacă, automatele cântătoare cu trupuri de femeie forjate din cel mai pur aur de zeul Hefaistos, la Golemul modelat din lut și animat de cuvinte sacre din folclorul iudaic.
Termenul „robot“ a fost folosit pentru prima oară de scriitorul ceh Karel Capek, în 1920, în drama sa „R.U.R. (Roboții Universali din Rossum)“, și derivă din cuvântul ceh „robota“ – „muncă silnică“ –, descriind o nouă specie de ființe mecanice care arată ca oamenii, create cu singurul scop de a munci. (Inevitabil, acestea se răzvrătesc la un moment dat, iau Pământul în stăpânire și distrug specia umană.)
De la figurinele umane care lovesc cu ciocane în clopote din marile ceasuri astronomice medievale la păstorul mecanic care cântă la flaut al lui Jacques de Vaucanson, inginerul francez despre care Voltaire spunea că este un rival modern al lui Prometeu, dispozitivele mecanice automate au fost văzute la vremea lor ca o dovadă a realizărilor tehnologice ale umanității. Mulți le-au atribut însă și proprietăți spirituale, susținând că acestea au estompat granițele dintre viața artificială și cea biologică. „Există acest sentiment că tot ceea ce se află în jurul nostru ar putea fi un alt fel de inteligență și diferite culturi reacționează la asta în moduri diferite“, spune Beth Singler, antropolog digital la Universitatea din Cambridge.
În religia tradițională a Japoniei – șintoismul –, de exemplu, orice obiect sau ființă are suflet sau conștiință. „Conștiință care, înclină să creadă japonezii, apare în urma unor procese fizice, cum ar fi și procesarea de informație. Prin urmare, un robot nu e atât de diferit de un om, cât timp amândoi sunt considerați obiecte fizice care procesează informația“, scrie Karl MacDorman, specialist în robotică al Universității Indiana, în eseul său „Chiar are Japonia mania roboților?“. Nume de referință în industrie, Rodney Allen Brooks, fost director al Laboratorului de Știință a Computerelor și Inteligență Artificială al Massachusetts Institute of Technology (MIT) și fondator al companiei iRobot, spune la rândul său că trebuie să acceptăm ideea că noi înșine suntem niște mașini, doar că suntem construiți din materie organică, nu anorganică.
„Nouă, celor din civilizația vestică, ne place să credem că suntem imuni la ideea că o mașină construită de om ar putea avea propria-i minte sau propriu-i suflet“, explică Beth Singler, antropolog digital al Universității Cambridge. „Numai că, atunci când văd interacțiunile oamenilor cu entitățile tehnologice animate – și poate fi vorba despre orice, de la un robot umanoid la un aspirator Roomba –, văd aceeași tendință animistă. Cu alte cuvinte, vrem totuși să credem“, adaugă ea.
Jocul imitației (și al iluziei)
Cei de la Engineered Arts știu cum să joace cu astfel de instincte. „Este uimitor cât de simple sunt lucrurile pe care le poți face pentru a da impresia că o mașină este sensibilă“, explică Jackson. În primele zile ale companiei, de exemplu, în loc să programeze un chatbot care să analizeze ceea ce spun oamenii, inginerii săi au creat un algoritm care să repete ultimul lucru auzit de robot, schimbând însă persoana I cu a II-a în orice propoziție. „Așa că îi spui robotului «Te iubesc!», iar acesta îți răspunde «Mă iubești!». Iar tu crezi, «O, Dumnezeule, mă înțelege!». Dar nu e așa. Tot ce am făcut a fost să schimb două cuvinte.“
Când vorbesc cu creatorii lor sau dau interviuri pentru marile publicații ale lumii, roboți precum Ameca, Sophia sau Ai-Da jonglează, de fapt, cu răspunsuri și scenarii preexistente, asemenea unui chatbot exasperant al unui serviciu de relații cu clienții. La nivel elementar, un chatbot este un program de calculator care simulează și procesează conversația umană (scrisă sau vorbită), permițându-le oamenilor să interacționeze cu dispozitivele digitale printr-o discuție similară uneia purtate cu o persoană reală.
Primii roboți de chat – precum Smarterchild sau ELIZA – au funcționat prin scanarea frazelor în căutarea unor cuvinte-cheie care declanșau apoi un set de răspunsuri dinainte programate. Boții momentului, în schimb, pot imita o conversație autentică, evoluând pentru a oferi niveluri tot mai ridicate de personalizare pe măsură ce adună și procesează informații de la (același) interlocutor.
Creație a companiei Hanson Robotics din Hong Kong, Sophia este un robot umanoid social dotat cu inteligență artificială, capabil să învețe și să proceseze limbajul, emoțiile și informațiile vizuale pentru a interacționa cu oamenii. A fost activat(ă) în aprilie 2015, a evoluat constant și a devenit rapid un superstar cu apariții pe coperta unor reviste precum Elle sau Cosmopolitan. A ajuns chiar și în România, și a dat un interviu pentru Andreea Esca. Modelată după trăsăturile lui Audrey Hepburn, Sophia a fost construită pentru a imita comportamentele sociale și a trezi în oameni sentimente de dragoste și compasiune.
La prima vedere, ar putea să ne amintească de roboții conștienți de sine din producții precum „Ex Machina“ sau „Westworld“. Vorbește pe diferite teme, răspunde liber și coerent, chiar face și glume. Deși celor de la Hanson Robotics le place să sugereze contrariul, Sophia nu este capabilă să înțeleagă limbajul într-un sens real, iar orice aparență de inteligență umană este o iluzie bazată pe probabilități matematice. De altfel, până în momentul de față, niciun robot nu a atins inteligența artificială generală (AGI), ceea ce înseamnă că nu are capacitatea de a înțelege sau de a învăța o sarcină intelectuală pe care o poate îndeplini un om.
17 nuanțe de gri
Jackson & Co, pe de altă parte, nu au pretins niciodată că mașinile lor ar fi conștiente, subliniind de fiecare dată că acestea sunt animatronice avansate – lucru pe care au ținut să îl evidențieze și prin aspectul lor –, nu emisari ai Apocalipsei Roboților. Corpul lui Ameca este construit din metal și plastic, cu o față de un gri non-uman și trăsături deliberat neutre. Are 17 motoare individuale în interiorul capului, care îi controlează mișcările și expresiile. Iar trăsăturile feței sale sunt surprinzător de vii și emoționale. O combinație de artificial și realism despre care Jackson spune că răspunde viziunii noastre colective despre cum vor arăta roboții umanoizi în viitor. „Cu toții i-am văzut în filme precum «Eu, Robotul» sau «Inteligență artificială». Și, dintr-odată, sunt reali.“
Deocamdată, Ameca nu aleargă și nu sare peste obstacole așa cum face Atlas, unul dintre roboții-vedetă ai internetului creați de compania americană Boston Dynamics. Nu are ieșiri publice și nici nu poate fi precomandat pe post de viitor companion sau de ajutor în gospodărie. Până când un android precum Ameca se va plimba printre noi ca robot de serviciu va fi nevoie să mai treacă cel puțin zece ani, cred cei de la EA.
În momentul de față, explică aceștia, există prea multe provocări de inginerie în replicarea eficienței și dexterității corpului uman. Motoarele electrice sunt mult mai voluminoase decât mușchii organici, în timp ce sistemele de control digital încă nu sunt capabile să redea mobilitatea, dexteritatea și percepția oamenilor. E ceea ce în robotică e cunoscut sub numele de paradoxul lui Moravec: e mult mai ușor să construiești o inteligență artificială care poate învinge un mare maestru de șah decât un robot cu abilitățile fizice ale unui copil mic.
Întrebat ce părere are despre planul lui Elon Musk de a crea un lucrător android pentru fabricile sale – deja anunțatul Tesla Bot –, care să preia toate sarcinile periculoase, repetitive și plictisitoare, Jackson este neîncrezător. „Când i-am văzut prezentarea, nu ne-am putut opri din râs“, spune el, sugerând că CEO-ul Tesla va veni cu siguranță cu ceva, dar nu cu o mașină care să poată înlocui oamenii. Ceea ce poate face însă Musk – a și făcut-o deja – este să dea frâu liber imaginației oamenilor. Acesta pare să fie, de altfel, și unul dintre motivele pentru care, deși la prezentarea oficială a scos pe scenă un dansator în costum de spandex în locul lui Tesla Bot, atât de mulți fani au fost dispuși să-i ofere beneficiul îndoielii. Oamenii vor să creadă în roboți.
Acest articol a apărut în numărul 140 al revistei NewMoney.
FOTO: Getty