De departe, orașul românesc cu cea mai strălucitoare imagine este Cluj-Napoca. La baza percepției stau, desigur, mai multe elemente obiective: orașul „produce“ 100.000 de studenți pe an – ceea ce reprezintă o atracție pentru investitorii străini (mai ales în tehnologie), numărul locuitorilor este în creștere, autoritățile par să nu pună bețe în roate mediului de afaceri, Clujul este gazda Untold – cel mai mare festival de muzică din țară, iar lista poate continua.
PERCEPȚIE VS REALITATE. O vizită la fața locului poate însă schimba cu totul această percepție, pe care a îmbrățișat-o fără rezerve inclusiv media occidentală. Clujul nu este chiar așa de fain și vă voi și explica de ce. Am mers la Cluj în prima jumătate din iunie, invitat fiind la Techsylvania, unul dintre cele mai importante evenimente de tehnologie din țară. Prima surpriză neplăcută te întâmpină chiar la ieșirea din Aeroportul „Avram Iancu“.
Cei care aterizează frecvent pe „Henri Coandă“ din București au remarcat că, de ani buni, găsirea unui taxi nu mai este coșmarul de altădată. Selectezi pe touchscreenul unui automat numele uneia dintre firmele de taxi disponibile și primești un bilet cu indicativul și numărul taxiului în care urmează să te urci. Cu precizarea că firmele de taxi cu cele mai mici tarife sunt mai greu de prins, dar diferențele de preț între firmele agreate de aeroport sunt relativ reduse. Evident, exercițiul de mai sus este valabil pentru pasagerii care nu antipatizează într-un grad ridicat această formă de transport.
Gândiți-vă că lucrurile sunt de o mie de ori mai complicate când ai ajuns la Cluj. Taxiurile nu așteaptă în bine-cunoscutul șir în fața aeroportului. Trebuie chemate prin stație sau prin aplicație. Dacă nu ești suficient de inspirat sau de modă veche și apelezi la serviciile dispeceratului de taxiuri, începe un mic coșmar. La opt dimineața, o oră de vârf, taxiul poate ajunge și într-o jumătate de oră după ce ai făcut comanda, dacă mai ajunge. Mașina care m-a preluat pe mine era într-o stare alarmantă de degradare, în schimb – ce-i drept –, șoferul, politicos. De menționat că, după-amiaza, la întoarcerea spre aeroport, nu a fost chip să găsesc un taxi, experiența fiind dublată de data aceasta de panica pierderii avionului. La sugestia unui coleg clujean, am luat autobuzul care are linie dedicată și care ajunge, probabil, mai repede decât taxiul.
Lipsa taxiurilor – dacă vă gândiți la varianta Uber, puteți uita de ea, pentru că serviciul este ori tehnic indisponibil, ori prohibitiv ca preț – spune multe despre explozia Clujului din ultimul deceniu. Dintr-un oarecare punct de vedere, capitala Ardealului este un uriaș cu picioare (citiți infrastructură) de lut.
ÎN TUȘE GROASE. La începutul anului, un studiu realizat de Imobiliare.ro arăta că nivelul chiriilor din Cluj l-a depășit pe cel din București. Concret, potrivit sursei citate, un apartament de două camere se închiria la Cluj cu 400 de euro, față de 370 de euro – prețul din București pentru același produs. Nivelul chiriilor a iscat și o mică furtună pe Facebook, tot la început de an. O mamă cu trei copii a postat un mesaj cu accente dure în care își exprima nemulțumirea față de tarifele imobiliare ale marelui oraș. „Clujul e un rahat de oraș supraestimat, dacă stăm să ne gândim la rece, în care îmi pare rău că m-am mutat“, a scris Alexandra, citată de știridecluj.ro.
Dincolo de limbajul dur, Alexandra atrage atenția asupra dificultăților de trai ale celor (mulți) care nu lucrează în domeniul tehnologic și nu au salariile care au dus la o explozie a prețurilor. Evident, prețul chiriilor și al proprietăților imobiliare sunt un indicator care ne vorbește despre scumpirea vieții în general. Personajul în cauză regretă că a venit la Cluj, dar ce „vină“ au cei care locuiesc de o viață în oraș și nu au unde să se întoarcă? Locuitorii orașului transilvănean nu sunt nici pe departe primii din lume care trec prin această experiență neplăcută. Într-o situație similară s-au aflat locuitorii din orășelele împrejurimilor metropolei San Francisco, odată cu revoluția tehnologică din ultimii 40 de ani. Mulți au ales să-și vândă locuințele (ajunse la prețuri astronomice), să se mute în alte state și să trăiască cu diferența de bani rămasă după achiziția unei locuințe mai ieftine până la sfârșitul vieții.
Unele studii spun că prețul locuințelor din Cluj a scăzut pentru prima dată anul trecut. Altele, precum cel al platformei Analize Imobiliare, arată că e singurul oraș românesc în care prețul unui metru pătrat e mai scump decât înainte de criza din 2008. Spre deosebire de americani, românii de peste 50-60 de ani sunt mult mai legați de propria glie și nu și-ar vinde locuințele pentru nimic în lume.
Ca o observație personală tot din zona imobiliară, centrul orașului mult lăudat este lipsit de strălucire, pe fondul lipsei de lucrări serioase de refacere a clădirilor istorice. Fațadele deteriorate, aglomerația cu asupra de măsură, lipsa infrastructurii și explozia prețurilor sunt lucruri de care te lovești doar la fața locului. Pentru cei care nu ajung acolo, Clujul rămâne indiscutabil fața României.
