Pe nepusă masă, NATO s-a trezit cu un război la granițe. Semne că războiul va începe existau. De fapt, un război limitat din punct de vedere geografic se desfășura deja în estul Ucrainei, numai că la sfârșitul lunii februarie s-a transformat într-un război de cucerire a unui stat european independent.
Motivele politice și geostrategice ale începerii războiului se cunosc. Întrebarea este: ce riscuri aduce războiul pentru economie? Unele se manifestă, le-am putut vedea, altele se pot intui.
VOLATILITATEA PIEȚELOR. Așa cum se întâmplă la fiecare început de război (Golf, Afganistan), investitorii au vândut, iar piețele din toate economiile mari au scăzut. Explicația este destul de simplă: investitorii au vândut active riscante (acțiuni) și au cumpărat active de refugiu (aur, titluri de stat sau dolari). Este un comportament previzibil și, paradoxal, scăderea prețului acțiunilor le face atractive pentru noi cumpărători. Scăderile indicilor bursieri de la New York, Hong Kong, Shanghai, Londra, Paris sau Frankfurt nu au fost foarte mari, dar ele au venit într-un moment în care oricum bursele erau în scădere.
După depășirea șocului emoțional, piețele financiare au reacționat în funcție de deciziile privind sancțiunile luate de conducătorii politici din SUA, Uniunea Europeană și Marea Britanie. De exemplu, anunțul privind cel de-al doilea val de sancțiuni prin care s-a decis să nu se oprească în totalitate importurile din Rusia a făcut ca investitorii să revină pe piețe și să cumpere, ceea ce a dus la recuperarea scăderilor cu care debutase în acea zi piața americană.
În schimb, piețele de mărfuri au explodat. Gazul natural, petrolul (care încă din primele zile de război a depășit 100 de dolari pentru un baril de țiței Brent și a ajuns la aproape 100 de dolari pentru un baril de țiței american), grâul și aluminiul au cunoscut creșteri semnificative de prețuri. Trebuie remarcat că toate cele patru mărfuri sunt importante pentru Federația Rusă și, parțial, pentru Ucraina.
DEPENDENȚA DE RUSIA. Războiul a pus în termeni ultimativi găsirea de către Europa a unei soluții pentru a reduce sau chiar a anula dependența de aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia. Situația este destul de diferită în interiorul Uniunii Europene: sunt state membre care importă cantități mari de gaze din Rusia, precum Germania sau Italia, dar există și țări mai puțin expuse față de importurile din Federația Rusă. Proporțiile diferite în care se aprovizionează cu gaze din Rusia au făcut ca statele membre să aibă opinii diferite în luarea unor decizii. Un
exemplu este cel privind excluderea Rusiei din sistemul SWIFT (sistemul interbancar de tranzacționare și plată pentru comerțul internațional), capitol la care, inițial, patru state europene s-au opus. În cele din urmă s-a ajuns la un punct de vedere comun, care s-a limitat însă la excluderea din SWIFT doar a celor mai importante bănci rusești.
Cu siguranță însă, europenii au învățat două lucruri din război. Primul este solidaritatea. Uniunea Europeană are nevoie de o strategie comună pentru statele membre, care să planifice la nivelul Uniunii necesarul de importuri, politica de depozitare și modul de funcționare a pieței. Conductele de aprovizionare cu gaz natural, inclusiv gazoductul Nord Stream 2, ar trebui să respecte strategia europeană și mai ales nevoia de gaz a fiecărui stat. Al doilea este găsirea de noi surse de gaz natural. Variante sunt destule: SUA, Algeria, Kazahstan sau Australia. Însă pentru noi rute de aprovizionare cu țiței va fi nevoie de timp. Concret, în acest moment, Germania, ca și România, nu are niciun terminal construit prin care să se poată importa gaze naturale lichefiate. Germania a început deja construcția unei facilități industriale pentru gaze lichefiate.
FORȚA OCCIDENTULUI. Economiile de piață occidentale, care sunt și democrații funcționale, au arătat pentru prima oară că se pot pune de acord asupra unor politici comune. SUA, Canada, Marea Britanie și Uniunea Europeană au format grupul de state care au reușit să impună, în comun, sancțiuni Rusiei. În unele situații, au fost decizii care au avut nevoie de negocieri, cum ar fi măsura excluderii din SWIFT sau renunțarea la folosirea gazoductului Nord Stream 2, dar, în cele din urmă, s-a ajuns la o soluție comună.
Nu putem anticipa, la ora redactării articolului, care va fi deznodământul războiului, dar probabil, din nou, vom fi nevoiți să spunem că „lumea nu va mai fi la fel“. Lumea va fi mult mai divizată. Deocamdată, arată sub forma „Putin vs societatea occidentală“ sau, din punct de vedere militar, „Rusia vs NATO“.
Sunt deja răni adânci și ele nu se vor cicatriza cu ușurință, ba, dimpotrivă, se vor accentua în timp. Lumea a intrat într-o logică a confruntării, iar economia urmează același drum. Un drum care are șanse mari să treacă prin inflație mare, prin dobânzi mai mari, prin probleme de aprovizionare cu materii prime energetice sau care va duce la scăderea nivelului de trai pentru populația din multe economii europene. SUA și Uniunea Europeană sunt în lupte pe toate fronturile, iar „la război este ca la război“.
