Dilema pensiilor     

Legea pensiilor naște una dintre cele mai cumplite dileme ale momentului în economie și în societatea românească. Este o lege adoptată de parlament și promulgată de președintele României.

Dar este ge­nul acela de lege pe care niciun politician nu în­drăz­nește să o refuze, în pofida prevederilor ei evident populiste și nesustenabile. Nu s-a născut încă politicianul român care să spună apăsat că nu vo­tează și nu aplică o lege care crește pensiile cu 40% de pe un an pe altul.

Există, însă, un precedent. Legea creșterii salarii­lor profesorilor adoptată de parlament în anul 2008 a fost până la urmă amânată, nu anulată. Salariile mărite ale personalului didactic au fost plătite eșa­lonat și continuă să se plătească. Efortul bugetar era estimat acum câțiva ani la 3,5 miliarde de lei, dacă nu cumva suma a fost sau va fi depășită. Ceea ce înseamnă că legea se va aplica, până la urmă, fie acum, fie mai târziu. Chiar și cu riscul ca pensionarii să facă la fel ca profesorii care au câștigat în instanțe dreptul de a primi salariile mărite prin legea din 2008. Deci problema a fost atunci când a fost adop­tată legea.

Așadar, Guvernul Orban are toate motivele din lume să aplice legea și să crească pensiile. Și unul în plus, cel politic și electoral. Niciun politician din spectrul de dreapta nu poate uita felul în care PSD a folosit în mod populist măsura tăierii salariilor bugetare. O decizie care a fost luată într-un moment în care economia românească se afla în criză, în care se intrase în depresiune și când cheltuielile bugetare duceau la deficite istorice ce puteau fi acoperite doar prin împrumuturi atât de scumpe, încât exista riscul de a depăși capacitatea de rambursare.

Un joc politic. În reamintirile nenumărate pe care politicienii PSD-ALDE le-au adus în ultimii ani, referitoare la tăierea salariilor, se uită în mod constant să se pună situația în context. Adică nu se mai spune că România era în criză, ci discursul nu era decât acuzator: ați tăiat salariile, le veți tăia și acum, când ați ajuns la guvernare! Este un joc politic de jos nivel, care nu le mai dă voie acum politicienilor aflați la guvernare să ia mă­sura cea mai logică din punct de vedere economic, și anume să amâne aplicarea legii sau, eventual, să eșaloneze creșterea.

Totodată, Guvernul Orban are toate motivele pentru a nu aplica legea pensiilor. Sau, mai exact, nu în forma sa actuală, care prevede, anul viitor, o creș­tere a pensiilor cu 40%. Motivele sunt foarte simple: legea nu poate fi susținută de economie, de buget, de companii și persoane fizice care contribuie la bugetul de stat și la cel al asigurărilor sociale.

Consecințele. Sunt economiști care afirmă tran­șant că legea nu se poate aplica. De la aberantul nivel de creștere, cu 40%, până la impactul asupra bugetului. Valentin Lazea, economistul-șef al Băncii Naționale a Româ­niei, și Consiliul Fiscal au făcut calculele.

Consiliul Fiscal arată că aplicarea legii pensiilor înseamnă cheltuieli bugetare suplimentare față de anul acesta – cu 0,7% din produsul intern brut (PIB) anul viitor, cu 2,7% din PIB în 2021 și cu 3,7% din PIB în 2022.

Valentin Lazea a precizat și cifrele absolute: un plus de 3,3 miliarde de lei anul acesta, mai mult cu 10,6 miliarde de lei anul viitor și cu 31,8 miliarde de lei în 2021. În ceea ce privește prognoza de deficit bugetar, cifrele sunt îngrijorătoare: 3,5% din PIB anul acesta (proiecție îndeplinită), 4,5% din PIB anul vii­tor și 5,7% din PIB în 2021. Iar aceste evoluții luate în calcul sunt doar ca efect al aplicării legii pensiilor și este ușor de bănuit că deficitul va crește, în situația în care guvernele care urmează vor dori să crească ritmul investițiilor publice și, drept urmare, și alocă­rile pentru acestea.

În același timp, economistul-șef al BNR explică și câteva lucruri esențiale pentru care creșterea pen­siilor poate fi amânată sau eșalonată. Valentin Lazea arată că nivelul creșterii pensiilor de anul acesta, din septembrie, cu 15%, acoperă atât rata de creș­tere economică prognozată pentru anul viitor, cât și creșterea inflației. Cu alte cuvinte, creșterea pensii­lor de anul acesta este suficientă în raport cu evolu­ția prognozată a indicatorilor economici ai anului 2020.

În plus, datele statistice arată că pensionarii nu sunt persoanele cu cel mai mare risc de sărăcie din România. Împotriva percepției publice, riscul de sărăcie este mai mare la persoanele cu vârste între 16 și 64 de ani decât la cele cu vârste de peste 65 de ani. Deci, crede Lazea, resursele bugetare, atâtea câte sunt, ar trebui mobilizate către cetățenii care au riscul de sărăcie cel mai ridicat.

Pe masa deciziei se află cele două variante. A aplica sau nu legea pensiilor. Fiecare variantă are argumente și contraargumente solide, tehnice și electorale. Și totuși, între cele două decizii există o diferență esențială: o amânare sau o eșalonare a creșterii pensiilor reduce riscul unor dezechilibre bugetare majore în următorii ani. Deci, în ultimă instanță, opțiunea este între responsabilitate și comoditate electorală.