Despre vizita premierului vietnamez în România

Premierul vietnamez Pham Minh Chính, în fruntea unei delegații din care au făcut parte mai mulți miniștri, s-a aflat într-o vizită oficială la București (22 ianuarie). A fost un eveniment important în cronologia politicii externe a României, rare fiind contactele țării noastre la un asemenea nivel, inclusiv atunci când este vorba de partenerii cei mai apropiați.

ATMOSFERĂ DE NORMALITATE. Nu îmi aduc aminte în ultimii zece ani să fi avut la București o vizită atât de importantă și care să se fi desfășurat într-o atmosferă de normalitate. Vizita premierului chinez Li Keqiang din vara anului 2014 a fost folosită de președintele de atunci, Traian Băsescu, pentru a-l ataca pe premierul Victor Ponta că încearcă să scoată România din spațiul euroatlantic. În ianuarie 2018, premierul japonez Shinzo Abe a fost trimis în vizită la Muzeul Satului întrucât marii oameni de stat de la București nu puteau să mai aștepte o zi cu schimbarea prim-ministrului.

Prin urmare, vizita premierului Pham Minh Chính este cea mai importantă din ultimul deceniu, atât în ce privește relațiile României cu spațiile din afara Europei, cât și în ierarhia contactelor cu partenerii săi strategici. Ultima vizită a unui premier francez însoțit de mai mulți miniștri, pentru a lua exemplul Franței, a avut loc în toamna lui 2014. Și atunci, să amintim, pentru că trebuie să facem acest lucru, marele om de stat Traian Băsescu instrumenta politic relația cu Franța, denunțând că „premierul fran­cez a venit să își ia tainul“.

Normalitatea și atmosfera pozitivă care au caracterizat această vizită a unui premier al unei țări socialiste se datorează bunei cooperări instituționale între premierul Marcel Ciolacu și președintele Klaus Iohannis și bunei relații dintre premierul Ciolacu și președintele Partidului Național Liberal, Nicolae Ciucă, dar mai ales faptului că Vietnamul este astăzi un partener important al Statelor Unite în regiunea indo-pacifică.

ORIENTARE PRAGMATICĂ. Vietnamul este astăzi un dragon al economiei mon­diale și o putere regio­nală emergentă. Cu o po­pulație de 100 de milioane de locuitori și având o orientare geopolitică prag­matică, în aprilie anul trecut, capitala Hanoi era gazda unei delegații de 52 de mari companii americane, inclusiv Boeing și SpaceX. Vietnamul este astfel unul dintre marii beneficiari ai strategiei americane față de China, ceea ce i-a permis să încheie anul 2023 cu o creștere economică de 8%.

Aliați ai Statelor Unite în regiune, Taiwan, Coreea de Sud, Singapore și Japonia investesc masiv în Vietnam în noile tehnologii, punând astfel această țară pe harta lanțurilor de aprovizionare a companiilor americane, dar mai ales creând o economie cu tot mai mare valoare adăugată, orientată spre viitor și ameliorând structura socioprofesională a țării.

În plus, Vietnamul are, alături de Singapore, singu­rul tratat de liber-schimb din regiune cu Uniunea Europeană.

Dar Vietnamul nu poate să nu țină cont de veci­nătatea sa, astfel că țara este în același timp parte și a proiectului chinez al noilor drumuri ale mătăsii (Belt and Road Initiative), și a acordului de parte­neriat transpacific inițiat de Japonia. Având o foaie de parcurs cu obiectivul neu­tralității climatice în 2050, Vietnamul este unul dintre cei mai importanți parteneri ai Uniunii Europene în domeniul tranziției energetice. Pe scurt, un exemplu și sper că deci­denții noștri au lecturat în aceste zile dosarul de țară pregătit de direcția de spațiu din Ministerul Afacerilor Externe.

ÎNCĂRCĂTURĂ SIMBOLICĂ. Vizita a avut și o în­cărcătură simbolică, premierul Pham Minh Chính având studii în România (la Universitatea Tehnică de Construcții București) și locu­ind în țara noastră vreme de zece ani. În Vietnam sunt încă active multe cadre care au studiat în România și care ar putea fi cultivate, dacă ar exista mai mult interes.

Oare în agenda premierului Marcel Ciolacu putea fi pusă (evident, de sfetnicii care l-au îndemnat să solicite în chiar con­ferința de presă cu cance­larul Olaf Scholz trupe germane permanente în România) deschide­rea unui institut cultural la Hanoi? Este chiar atât de săracă România, încât nu poate extinde rețeaua de ICR-uri într-o țară de viitor, unde încă beneficiază de un ca­pital de simpatie chiar la vârful guvernului?

În finalul acestui articol îmi pun dorința de a mai vedea asemenea vizite la București și, desigur, de a vedea dezvoltarea cooperării cu Vietnamul, conso­lidarea schemei ambasadei noastre de la Hanoi și vizita de retur a delegației Guvernului României (unde sper ca premierul să nu mai coboare din Turkish Airlines, așa cum a făcut Dacian Cioloș în iulie 2016, ci dintr-o aeronavă oficială a statului român).