Când firmele arată că au și suflet, nu doar profit

Adio, Moscova! Niciodată în istoria recentă nu am asistat la un exod de o asemenea anvergură al companiilor occidentale dintr-o țară. Acum, s-a întâmplat. Rând pe rând, firme occidentale din domenii diverse, energie, IT, aerospa­țial, bunuri de larg consum, ospitalitate și multe altele au anunțat că se retrag din Rusia sau că își în­gheață  .

Bineînțeles că termenii sunt vagi, în sensul că nu este clar dacă vorbim despre o abandonare a inves­tițiilor din Rusia, despre o vânzare a activelor și par­ticipațiilor deținute acolo (altfel, o întreprindere grea, dacă nu imposibilă, în actualele condiții) sau, pur și simplu, despre faptul că multe companii nu mai aprovizionează cu produse piața rusească. De fapt, este câte ceva din fiecare variantă de mai sus.

Desigur, situația legală urmează să se clarifice.

Altfel, există multe zvonuri care pleacă de la do­rința Moscovei de naționalizare a investițiilor occidentale și ajung până la interesul manifestat de companiile chineze pentru a prelua firmele occidentale și piața acestora. Evident, este prea devreme să vedem care va fi formula legală prin care firmele occidentale pără­sesc Rusia, dar, deocamdată, știm că piața ru­sească nu va mai avea o bună parte din produsele occidentale. Cărțile de plată internaționale și-au în­cetat activitatea, hamburgerii americani nu se mai găsesc, Nike nu își mai trimite produsele, cafeaua occidentală a dispărut, iar cele mai cunoscute branduri europene și americane au plecat.

Desigur, s-ar putea spune că rușii sunt obișnuiți cu sacrificii mult mai mari și că absența hamburge­rului și a pantofilor de sport occidentali nu îi va deranja nici măcar pe tineri. Posibil. Totuși, este mai mult de atât.

„PROBLEMA PUTIN“. Pentru o perioadă nedefinită, plecarea companii­lor multinaționale echivalează cu scoaterea Rusiei din lumea occidentală. Pentru cât timp? Rămâne de văzut, dar este previ­zibil ca sanc­țiunile aplicate Rusiei să fie păstrate o perioadă lungă. Respectiv, Rusia a fost ex­clusă practic din schimburile internaționale care se intersectează cu Occidentul și așa va rămâne cel puțin până la „re­zol­varea problemei Putin“. Este imposibil de crezut, în acest moment, că lucrurile se vor schimba și că sancțiunile vor fi ridicate înainte ca Putin să fie debarcat de la conducerea țării. Putin a devenit persona non grata pentru Occident și așa va rămâne.

Totodată, dincolo de dispariția produselor occidentale din Rusia, mult mai dureroasă pentru ruși este degradarea nivelului de trai. Rubla s-a devalorizat drastic, cu 40%, bursa a fost închisă, recesiunea este certă, iar scăderea puterii de cumpărare a po­pu­­lației este vizibilă. „Mofturile“ occidentale pot fi suplinite, dar inflația, reducerea locurilor de muncă, șomajul și scăderea nivelului de trai vor fi realități pe care rușii nu le vor putea evita.

În același timp, a existat o extraordinară solidaritate în interiorul companiilor occidentale. Cunosc români care lucrează pentru companii europene și care au găzduit rude sau prieteni ai colegilor lor din Ucraina. Multinaționalele și-au activat și pe acest front solidaritatea sau, mai exact, angajații și colaboratorii companiilor nu au ezitat să le sară în ajutor colegilor, rudelor sau prietenilor acestora din Ucraina. I-au găzduit în România, i-au ajutat să meargă mai departe în Europa, dacă au dorit acest lucru.

Unele firme și-au mutat producția, împreună cu o parte din angajați, din Ucraina în România. A fost op­țiunea logică pentru companiile care aveau o fa­brică în Ucraina pentru a putea continua în România, măcar parțial, producția. Fenomenul este abia la început. România poate spera ca o parte din activitatea companiilor din Rusia și din Ucraina să se mute aici, pentru că argumente sunt destule.

ALEGERI TRANȘANTE. Este limpede că decizia companiilor multinațio­nale de a ieși din Rusia s-a amplificat și ca urmare a efectului „bulgărelui de zăpadă“. A plecat de la nevoia de a pune în dificultate economia Rusiei, de a respecta sancțiunile, și a ajuns să fie și o „găselniță“ de marketing. Acum, orice companie mare care încă lucrează sau distribuie produse în Rusia are o „bilă neagră“ din partea consumatorilor occidentali. Este clar că opinia pu­blică din Uniunea Europeană, din Statele Unite ale Americii, din Canada sau din Australia își dorește un embargo aplicat Rusiei. Marile companii trebuie să respecte acest lucru și să îl comunice, în caz contrar se pot trezi cu un val de osti­li­tate din partea consu­matorilor occidentali. Iar aceștia contează mai mult decât cei din Rusia.

Companiile, consumatorii și statele occidentale trebuie să facă o alegere tran­șantă, chiar cu riscul de a pierde mulți bani. Momentul compromisurilor a trecut, iar deciziile clare nu mai au timp să aș­tepte. Marile companii nu au ezitat să abandoneze Rusia. Au făcut ceea ce trebuia să facă. Și au arătat că dincolo de profit pot să aibă și o gândire strate­gică, să fie solidare și să dea dovadă de responsa­bilitate socială. La război, ca la război!