Balonul, semn al războiului rece dintre China și SUA

Multe comentarii pline de pasiune au însoțit și la noi imaginile cu balonul stratosferic lansat de China pentru a survola Statele Unite ale Americii la limita spațiului național aerian. De la bun început să spunem că spațiul stratosferic, situat între 20 și 50 de kilometri altitudine, nu intră în spațiul aerian național. Există o convenție, semnată la Chicago în 1944 și intrată în vigoare trei ani mai târziu, care stabilește aceste reglementări. Cu toate acestea, înălțimea la care evolua balonul în cauză face parte din spațiul controlat, în aceeași măsură în care s-ar trimite o navă de observare în zona economică exclusivă, care se află în afara celor 12 mile marine (22 de kilometri) de ape teritoriale – și acest lucru se practică de către marile puteri.

Balonul în cauză a fost „disecat“ de tot felul de specialiști autohtoni, deși aspectele tehnice foarte interesante sunt secundare. În mod cert, activitățile de observare-spionaj din balon la nivelul capacităților tehnologice ale Statelor Unite și Chinei sunt excluse. Cele două puteri – ca de altfel și ceilalți trei membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (ONU), Rusia, Franța și Marea Britanie – dispun de sateliți cu o rezoluție care permite observarea celor mai mici obiecte la sol.

În vremea studenției mele, deci acum mai bine de două decenii, la modulul practic de metode și tehnici de observare a Terrei din cadrul masteratului de geopolitică ținut în colaborare de Sorbona și de Școala Normală Superioară din Paris, ni s-a spus că sistemul satelitar francez de culegere de informații Hélios era capabil să observe la sol obiecte de dimensiunea unei monede.

MESAJUL CHINEI. Concluzia este că lansarea celor două baloane – unul în spațiul stratosferic de deasupra Statelor Unite, iar celălalt în spațiul stratosferic de deasupra Americii Latine – reprezintă o operațiune de comunicare, de transmitere a unui mesaj. Sunt convins că echipamentele purtate de balon nu aveau nimic sofisticat. Dovada cea mai simplă este că Statele Unite l-au lăsat să survoleze vreme de 48 de ore și, mai ales, l-au lăsat să intre în spațiul pe care îl controlează (este clar că americanii cunoșteau traiectoria balonului cu mult înainte ca acesta să ajungă în Alaska).

Acestea fiind zise, întrebarea care se pune este ce mesaj a vrut să trimită China? Răspunsul îl avem în traiectoria celor două baloane – primul deasupra Statelor Unite, al doilea deasupra Americii Latine, cu alte cuvinte deasupra zonei aflate în imediata proximitate și care face parte de facto din spațiul strategic american. Primul balon semnifică nemulțumirea Chinei față de influența americană în ceea ce ea consideră a fi parte a teritoriului național – Taiwanul; al doilea comunică supărarea față de prezența tot mai mare americană în ceea ce China consideră a fi spațiul ei strategic și pe care o consideră o adevărată strategie de încercuire desfășurată de Statele Unite.

Momentul ales nu este întâmplător și vine la numai câteva zile de la vizita secretarului american al apărării, Lloyd Austin III, în capitala Republicii Filipine, Manila (joi, 2 februarie), unde a semnat un acord prin care noi patru baze militare din arhipelagul filipinez sunt puse la dispoziția militarilor americani. Acest lucru completează dispozitivul de baze americane aflate în proximitatea Chinei, adăugându-se celor din Japonia și din Coreea de Sud. Dacă adăugăm și relațiile apropiate întreținute de americani cu Singapore, ba chiar cu Vietnamul socialist (care este tot mai nemulțumit de incursiunile chineze din apele sale teritoriale), de alianțele regionale țesute de Washington în ultima vreme, având drept obiectiv tot China, AUKUS (împreună cu Australia și Marea Britanie), QUAD (împreună cu India, Australia și Japonia), realizăm cu ușurință mesajul pe care l-au transmis chinezii prin lansarea celor două baloane stratosferice.

MESAJUL STATELOR UNITE. Și americanii au dorit să transmită un mesaj prin decizia de a face cunoscută prezența unui astfel de balon (Pentagonul a comunicat că și în vremea Administrației Trump au mai fost asemenea incidente, trei la număr) și mai ales prin decizia de a-l doborî, utilizând chiar un avion de interceptare foarte modern (F-22): Statele Unite vor răspunde la orice tentativă chineză în forță asupra aliaților săi din Indo-Pacific.

În sfârșit, să spunem că nu a fost deloc un incident grav. Cele două puteri sunt obișnuite să gestioneze situații mult mai complicate, așa cum a fost bombardarea de către State Unite ale Americii, dintr-o „eroare“ a ambasadei chineze de la Belgrad în 1999. Cele două desfășoară o diplomație de culise foarte intensă, astfel că anularea vizitei secretarului de stat Anthony Blinken nu schimbă mult lucrurile. 

Incidentul semnifică însă, o dată în plus, că suntem în plin război rece China-SUA.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.