Facebook lovește din nou. După ce a stârnit valuri de nemulțumire la începutul anului, prin controversata încercare de a schimba termenii de confidențialitate de pe platforma sa de comunicare WhatsApp, acum a blocat accesul la știrile de pretutindeni în Australia. Practic, niciun editor și niciun cititor de acolo nu mai pot să distribuie articole de presă. Este o măsură fără precedent prin radicalism și marchează o nouă etapă în războiul purtat de marile trusturi de presă cu rețelele sociale și cu motoarele de căutare.
Australia este un caz cu totul aparte în acest conflict întrucât reprezintă continentul de baștină al lui Rupert Murdoch, „stăpânul“ absolut al presei naționale și proprietarul mai multor publicații cu influență globală, cum este The Wall Street Journal. Murdoch a făcut lobby pe lângă guvernul australian pentru a impune o lege prin care Google și Facebook să fie obligate să plătească pentru conținutul editorial prezent pe cele două platforme. Google a ajuns la o înțelegere cu mogulul înainte ca o astfel de lege să devină realitate, în vreme ce Facebook a ales calea atacului.
VICTIMĂ-CĂLĂU. Complexa relație dintre media și rețelele sociale este greu de catalogat printr-un singur cuvânt. Pe de o parte, publicațiile de pretutindeni și-au văzut afacerile slăbite de Facebook și Twitter (80% din publicitatea online merge către Big Tech), însă, pe de alta, traficul instituțiilor de presă depinde în proporții semnificative de aceste platforme. Forțând lucrurile, e o relație victimă-călău, în care sentimentele (ură și afecțiune) sunt periculos de amestecate.
Evoluția situației din Australia e un spectacol cu consecințe globale și merită urmărită. Între timp, vă supun atenției un fenomen – de dimensiuni liliputane, deocamdată – care ar putea aduce parțial o rezolvare. Începută în 2017, platforma Substack, care le permite jurnaliștilor și specialiștilor să trimită newslettere direct cititorilor și să obțină bani (fără intermediari) din conținutul propriu, a prins avânt în pandemie. Nu e nimic revoluționar în acest proiect. Dimpotrivă, pare că reprezintă o întoarcere la începuturile internetului, însă, potrivit ediției americane a revistei Forbes, poate că noua epocă a mass-mediei trebuie să fie o reinventare a trecutului.
Pe scurt, Substack dă independență autorilor, care nu mai trebuie să intre în jocul complicaților algoritmi ai Facebook și ai Google sau să țină cont de interesele clienților de publicitate. Cât despre cititori, pot cumpăra exact conținutul autorilor în care au încredere, fără să mai trebuiască să cumpere pachete scumpe pentru publicații întregi. Reprezintă, de fapt, o întoarcere la origini, atunci când cititorii plăteau pentru ceea ce citeau și astfel „votau“ direct pentru supraviețuirea sau dispariția unei publicații. Iar obiceiul e mult mai vechi decât v-ați imagina. În Europa, prin cârciumile de secol XVII, circulau niște „fițuici“ cu zvonuri de tot felul pentru care mesenii erau dispuși să plătească.
În 2020, Substack avea circa 250.000 de cititori plătitori, iar primii zece autori câștigau împreună șapte milioane de dolari pe an. Suma pare infimă dacă e să o raportăm la veniturile Facebook, care încasează o sumă mai mare într-o singură oră de funcționare. Dar, cum tehnologia este un teritoriu al schimbărilor peste noapte, șansele niciunui startup nu trebuie bagatelizate. Compania a atras și o investiție de 15,3 milioane de dolari din partea unuia dintre cele mai influente fonduri de capital de risc din Silicon Valley – Andreessen Horowitz. Nota bene, de-a lungul ultimului deceniu, fondul a cumpărat acțiuni în mai toate vedetele tehnologice de azi, inclusiv în Facebook și Twitter. Niciodată nu știi de unde sare iepurele.
Desigur, Substack are multe limite, principala constând în aceea că, pentru moment, generează foarte mulți bani pentru foarte puțini autori. La fel ca în cazul YouTube sau Spotify, și aici există indicii că funcționează principiul polarizării extreme. Cel mai mic abonament acceptat de platformă în 2020 a fost de 5 dolari pe lună sau (cu discount) de 30 de dolari pe an, ceea ce înseamnă că 250.000 de cititori au generat venituri totale de cel puțin 7,5 milioane de dolari – puțin mai mult decât câștigul primilor zece autori de succes. Substack percepe o taxă de doar 10% din veniturile autorilor.
49 DE DOLARI/LUNĂ. Intimitatea cifrelor acestui proiect inițiat de specialiști în media și tehnologie nu e chiar atât de simplu de descifrat. Cel mai mic abonament e de 5 dolari pe lună, dar un newsletter de mare succes, cum este „Petition“, axat pe știri și analize legate de companii aflate în dificultate, își taxează clienții cu 49 de dolari pe lună, iar autorul său pretinde că are mii de abonați.
Media digitală este un business al numerelor foarte mari și foarte mici, în același timp. Cu alte cuvinte, o publicație online trebuie să genereze milioane de pagini pentru a obține un venit semnificativ, în condițiile în care o mie de afișări sunt recompensate de Big Tech cu un dolar sau mai puțin. Iar pentru a obține acele milioane de afișări, în multe cazuri, nu calitatea conținutului e cheia succesului. Din acest punct de vedere, Substack redeschide calea către jurnalismul fără compromisuri.
