Al doilea val

O dilemă existențială de când lumea și pământul: e mai bine să te aștepți la ce e mai rău sau, dim­potrivă, să pui sub preș scenariile pesimiste și să acționezi ca și cum totul merge și va merge perfect? Adeseori se spune că doar cei care îmbrăți­șează a doua variantă reușesc să ducă la bun sfâr­șit proiecte mărețe, celor care nu-și asumă riscuri rămânându-le doar contabilizarea pierderilor. În situațiile de criză, dilema parcă devine și mai adâncă.

Încă de la începutul pandemiei – și nu e vorba doar de România –, societatea și, implicit, mediul de business s-au polarizat. Unii au susținut că efectele pandemiei vor fi izolate, că nu vom asista la o criză financiară ca în 2008, pentru că băncile centrale vor tipări bani și vor ajuta guvernele să iasă din impas, că perioadele de izolare, cuplate cu o reducere a consumului, vor fi echilibrate de o explozie a acestuia după ce lucrurile își vor fi revenit.

Deopotrivă, guvernanții din statele aflate în an electoral – și cazul nostru – au bagatelizat efectele pandemiei asupra creșterii economice și, implicit, a creșterii deficitelor bugetare. Pe de altă parte, a existat și un cor al pesimiștilor, mai ales în rândul companiilor private cu capital local, care și-au în­ghețat proiectele de dezvoltare și au făcut pasul înapoi în fața incertitudinii. Ce-i drept, vocea celor din urmă s-a auzit prea puțin. Nu în ultimul rând, cei afectați direct – precum antreprenorii din indus­tria turismului și de pe piața restaurantelor – au solicitat vocal un ajutor substanțial din partea statului.

ANTAGONICE. Evident, cele două atitudini ascund în subsidiar abordarea a două filosofii antagonice născute în context pandemic: ba că statul ar trebui să nu închidă activitățile din domeniile care im­plică aglomerări umane – divertisment, HoReCa și comerț tradițional –, ba că statul ar trebui să blocheze majoritatea deplasărilor inutile până la încheierea pandemiei.

E greu de spus dacă una dintre căi este cea co­rectă, însă al doilea val al pandemiei care lovește agresiv certifică ideea că prognozele și planurile – fie și pe termen mediu – țin de cu totul alte vre­muri.

Paradoxal, cercetătorii de la două universități americane, Harvard și Minnesota, au creionat de la bun început dinamica valurilor acestei pandemii care, cel puțin până în acest moment, s-a dovedit corectă. Aceștia susțineau că până în 2021 sau 2022 vom asista la apariția unor valuri pandemice mai mici sau mai mari, în special primăvara și toamna, care de cele mai multe ori nu pot fi domolite decât prin restricții dure precum cele din martie. Valurile își vor fi consumat energia în momentul în care 55% din populația globului se va fi imunizat. De­sigur, apariția unor vaccinuri cu rezultate palpabile ar grăbi sfârșitul pandemiei.

O analiză macroeconomică – „Pe aripi frânte“ –, publicată în numărul curent al revistei NewMoney, face o incursiune în hățișul prognozelor privind evoluția PIB-ului României. Alfabetul crizei (adică multitudinea de litere cu a căror formă analiștii încearcă să compare tipul de revenire economică pe care o vom avea) s-a metamorfozat în ornitologie. Cu alte cuvinte, revenirea economică se va transforma din optimistul V într-o „aripă de pa­săre“, adică într-o formă neregulată. Deși al doilea val este mult mai înalt decât primul, tabăra opti­miștilor nu a rămas fără adepți atunci când vine vorba despre cât de jos va coborî vârful V-ului sau al „aripii“.

Două dintre băncile mari de la noi și-au recalibrat previziunile privind scăderea economică de anul acesta la circa 5%, față de 8-9%, cel puțin în cazul uneia dintre ele. Asta, cu toate că economia funcționează la trei sferturi din capacitate, iar consumul – motorul de creștere din ultimele două decenii – a stagnat pe primele opt luni.

RISCURILE REINVENTĂRII. Apropo de incertitudini și mutând discuția în planul economiei reale, ne ciocnim din nou de dileme. Teoria de criză COVID-19 spune că, dacă te afli într-unul din domeniile dramatic afectate, trebuie să te reinventezi. Putem să luăm în calcul însă și alternativa: nu ar fi mai bine totuși să încerci să supraviețuiești până trece furtuna și să o iei din nou de la capăt când apele se vor fi liniștit? Reinventarea poate veni la pachet cu riscul alterării diferențiatorului care ți-a adus succesul înainte.

E o întrebare potrivită pentru businessul unui tânăr antreprenor, fondatorul producătorului de microplante Microgreens – personajul de copertă al revistei. Înainte de 15 martie era principalul furnizor de microplante pentru restaurantele de lux, activitate care i-a adus anul trecut venituri de aproape un milion de euro. Cum restaurantele au intrat în vrie, s-a întors cu fața către marile rețele de retail, în care instalează microsere. Un concept nou care va da oare roade?

În actualul context, dacă nu faci nimic, nu e bine, dar, și dacă te miști, s-ar putea să fie mai rău.