Pandemia nu contenește să ne supună la teste. Mai întâi de toate, ne dă un test de responsabilitate. Peste tot în lume, există grupuri care contestă vehement sau mai puțin vocal măsurile luate de state împotriva răspândirii virusului. Se întâmplă acest lucru într-un moment în care, din cauza numărului de îmbolnăviri, se pune problema revenirii la unele măsuri de siguranță. Opoziția față de deciziile de izolare, de obligativitatea purtării măștii sau de simpla verificare a temperaturii reprezintă un adevărat test de psihologie colectivă.
Putem să comparăm reacțiile în fața pandemiei cu următoarea situație. Un orășel a fost invadat de animale sălbatice, să zicem de lei. Acestea umblă nestingherite pe străzile orașului și îi atacă regulat pe cei pe care îi găsesc pe străzi. Ce ar putea face autoritățile orașului? Le-ar cere cetățenilor să stea închiși în case până trece pericolul sau până găsesc o soluție viabilă.
Acum știm ce ar face locuitorii orașului în fața acestei situații. Unul dintr-o sută ar merge să facă un selfie cu haita de lei. Un al doilea dintr-o sută ar fi convins – și ar încerca să le spună asta pe Facebook și prietenilor lui – că, de fapt, leii sunt blânzi și inofensivi. Al treilea dintr-o sută ar crede că leii sunt trimiși de cei care conduc lumea și fac parte dintr-o conspirație mondială. Doar o parte din locuitorii orașului vor crede în pericol, mai ales că îl văd cu ochii lor, și vor rămâne în casă.
Problema cu noul coronavirus este că nu poate fi văzut. Și atunci, proporția celor care nu cred, a celor care analizează și compară cifrele și concluzionează că pericolul este redus, a celor care cred că vitaminele sunt suficiente pentru a ține infecția departe este tot mai mare.
PENTRU UNIUNEA EUROPEANĂ. Virusul a obligat Europa la un test de solidaritate. Care a fost trecut, deocamdată, cu bine. Statele membre ale Uniunii Europene au reușit să se înțeleagă asupra unui plan de relansare a economiilor, în valoare de 750 de miliarde de euro. Negocierile au fost complicate, cu destule compromisuri. De o parte, s-au aflat statele „cumpătate“ și contributoare net la bugetul UE, de cealaltă parte, statele din sudul Europei, mai lejere cu cheltuielile și deficitele. La mijloc au fost „motoarele“ Uniunii, Germania și Franța, care, de data aceasta, au mers în aceeași direcție și au fost dispuse să facă o serie de compromisuri rezonabile pentru ca proiectul european de relansare a economiei să existe.
PENTRU COMPANII ȘI ANGAJAȚI. Pandemia a fost un test și pentru companii. Pentru marile companii, obligate să organizeze un proces de telemuncă sau, în fabrici, un flux de control și distanțare fizică. Este clar că sunt companii sau chiar industrii care nu au trecut testul. Cel mai vizibil exemplu este cel al abatoarelor. Nu doar în Germania, ci în multe state europene, inclusiv România, industria cărnii și-a arătat punctele slabe. Autoritățile și companiile ar trebui să schimbe ceva din modelul de producție al acestei industrii. Nu este sigur că restructurarea se va face de la sine. De aceea, este foarte probabil că va fi nevoie de o schimbare a normelor legale la nivel european.
La fel, a ieșit la iveală o problemă europeană în ceea ce privește muncitorii sezonieri. Este foarte clar acum că state precum Germania, Italia sau Franța sunt dependente de muncitori străini sezonieri din Uniunea Europeană sau din afara ei. Dar condițiile în care aceștia sunt angajați și condițiile de lucru aduc aminte, în unele situații, de secole trecute. De aceea, Uniunea Europeană ar trebui să adopte reguli mai clare și mai stricte în acest domeniu.
Nu în ultimul rând, va fi interesant de văzut ce va rămâne din elanul de început al statelor europene privind reducerea dependenței de producția în China. Deocamdată, câteva mari state europene care își permit din punct de vedere bugetar au lansat o serie de programe care includ facilități acordate companiilor care revin cu sectorul productiv în țara de origine. Dar companiile sunt mult mai puțin interesate de întoarcere decât statele. După ce primul șoc de aprovizionare a trecut, putem constata că foarte puține dintre marile companii au revenit cu zona de producție în Europa. Ba, dimpotrivă, unele firme au anunțat chiar investiții noi în China.
În fine, pandemia a fost un prim test și pentru angajați. Lipsa joburilor, salarii mai mici, alt stil de muncă, toate se vor simți tot mai acut în anii următori. Iar angajații vor trebui să se adapteze la noua situație. Ceea ce știm sigur este că lumea nu va mai fi la fel. Nu este vorba doar despre telemuncă, despre schimbarea structurii economiei, ci despre reacțiile oamenilor. Am putut înțelege acum, în pandemie, că informația trunchiată, analfabetismul funcțional, încrederea în sine și în surse de informare incerte fac parte din viața noastră. Falsa idee de libertate sau încălcarea regulilor în numele libertății sunt teste pe care unii cetățeni ai planetei le depășesc în felul lor. De aceea, cei care „pescuiesc în ape tulburi“ au șanse să tragă foloase, economice și politice, pe care, acum, nici nu ni le putem imagina.
Acest articol a apărut în numărul 96 al revistei NewMoney.
Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper
