Mai mult decât teoria conspirației: Este regina Marii Britanii descendenta Profetului Mahomed?
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este urmașă a Profetului Mahomed, spun istoricii, iar subiectul a fost reluat recent de un ziar din Maroc, care a publicat arborele genealogic al reginei din care reiese acest lucru, scrie The Economist.
Publicația Al-Ousboue a creat arborele genealogic al Reginei Elisabeta a II-a până la 43 de generații în urmă și a descoperit că aceasta este descendenta a fiicei Profetului, Fatima, prin intermediul unui conte englez din secolul al XIV-lea.
Această conexiune a fost făcută pentru prima dată în 1986 de Burke’s Peerage, o autoritate în genealogia famiilor regale și a mai fost confirmată între timp și de Ali Gomaa, fostul șef al juriștilor din Egipt. Astfel, Regina Marii Britanii este o verișoară îndepărtată a regilor Abdullah al II-la al Iordanului și Mohammed al VI-lea al Marocului.
Legăturile familiei regale britanice cu profetul Mahomed încep de la prințesa musulmană Zaida, care în secolul XI a fugit din Califatul Spaniol în urma unui atac al Berberilor asupra Seviliei și a ajuns în Castilia creștină, condusă de Alfonso al VI-lea. Potrivit istoricilor, aceasta și-a schimbat numele în Isabella, s-a convertit la creștinsm și a devenit amanta regelui Alfonso al VI-lea. Cei doi au avut un copil, Sancho, a cărui urmașă a devenit soția Contelui de Cambridge cu care este înrudită regina.
„Originile Zaidei sunt discutabile. Unii spun că este fiica lui Muatamid bin Abbad, un calif iubitor de vinuri, descendent al Profetului. Alții spun că a intrat în familie printr-un mariaj”, notează The Economist.
Reacțiile lumii arabe la această veste sunt împărțite. Un titlu pe forumul Arab Atheist Network (Rețeaua Ateilor Arabi, n.r.) transmitea în glumă că „Regina Elisabeta trebuie să își revendice dreptul de a conduce musulmanii”, în timp ce alții sunt de părere că aceasta este doar o încercare a britanicilor de a-și recăpăta supremația din urmă cu o sută de ani.
Nu toate părerile despre conexiunea dintre Regina Elisabeta și Profetul Mahomed au fost negative. Abdelhamid Al-Aouni, autorul articolului din publicația marocană, este de părere că această legătură este „o punte între cele două religii și regate”, iar mulți au numit-o pe regină sayyida sau sherifa, titluri rezervate descendendenților Profetului.
Citește și: Brexit-ul anulat? Britanicii care susțin rămânerea în UE cer un nou referendum
Potrivit The Economist, Prințul Charles, moștenitorul coroanei, este intrigat de religia islamică și și-a asumat rolul de protector al Centrului Oxford pentru Studiul Islamului. De asemenea, Charles și-ar dori să aibă parte de o încoronare multi-religioasă în care să fie numit „apărător al credinței” și nu „apărător al creștinilor” precum în cazul încoronărilor celorlalți monarhi europeni.
Imperiul Britanic a fost propulsat de o alianță cu lumea arabă
Regina Elisabeta I a căutat relații comerciale și militare cu liderii Iranului, Turciei sau Marocului, potrivit The New York Times. Anglia s-a îndreptat către musulmani după ce în 1570, când a devenit clar că Anglia protestantă nu se va întoarce la religia catolică, papalitatea a cerut detronarea reginei, iar spaniolii amenințau că vor invada insula.
Anglia era izolată atât politic, cât și economic de statele catolice din vestul Europei și se afla pe punctul de a fi destrămată. Elisabeta I s-a întreptat către Imperiul Otoman, marele oponent al Spaniei din acele vremuri, în speranța că va scăpa de invazia ibericilor și că va stabili relații economice cu statele din Est.
Problema principală a reginei era că nu avea resursele pentru a finanța schimburile cu statele bogate din Orient, însă a găsit o soluție în scurt timp. Sora sa a introdus o inovație comercială la acea vreme, societatea pe acțiuni, care a scos anglia din impas. Capitalul provenit de la acționari era folosit pentru a finanța voiajele comerciale, iar profitul era impărțit cu aceștia.
Citește și: De ce a eșuat cel mai cunoscut bucătar din lume. Povestea tristă a lui Jamie Oliver
„După 1580, regina a semnat un acord comercial cu Otomanii, care a durat peste 300 de ani și care le-a acordat comercianților acces gratuit la teritoriile Otomane. A făcut o alianță similară cu Maroc, cu promisiunea tacită de sprijin militar împotriva Spaniei”, informează The New York Times.
În timpul negocierilor cu musulmanii, Elisabeta I s-a folosit de adversitatea comună față de Biserica Catolică. Religia Protestantă, la fel ca Islamul, le interzice credincioșilor să se închine la idoli și îi obligă să urmeeze cuvântul nemijlocit al lui Dumnezeu, în timp ce catolicii au preferat mijlocirea preoțească.
Zahărul, mătasea, covoarele și mirodeniile au crescut nivelul de trai al englezilor, care au trimis la schimb arme și muniții cutre musulmani, de care aveau nevoie pentru a-și susține războaiele. În ciuda succesului comercial al societăților pe acțiuni, mediul economic nu a mai susținut schimburile cu statele din orient din cauza distanței foarte mari pe care o aveau de parcurs comercianții. Astfel, imediat după moartea Reginei Elisabeta I în 1603, noul rege, Iacob I, a semnat un tratat de pace cu Spania, încheind exilul Angliei.
Foto: Guliver / Getty Images
