Lecția primită de o antreprenoare care și-a deschis un business în Noua Zeelandă

Când vânzările afacerii tale sunt frânate de anumiți factori, îți rămâne (și) varianta reorientării înspre alte piețe. Doar că nu oriunde, nu oricând și nu oricum.
Pentru antreprenoarea Carmen Dascălu, creatoarea brandului Roserry, adresat exclusiv publicului feminin, provocarea inițială a lansării unui business în Auckland, Noua Zeelandă, s-a transformat rapid într-o lecție prețioasă care a ajutat-o să se reinventeze.
După ce a experimentat „la cald“ plusurile și minusurile pieței de acolo, Carmen Dascălu și-a regândit total planul de afaceri, țintind acum spre vânzări de trei milioane de euro în următorii trei ani.
Pentru acest lucru, mizează pe vizibilitatea crescută pe care i-o aduce listarea pe platforme internaționale de profil, prin comparație cu anii de dinaintea pandemiei, când activitatea sa a fost limitată la piața din România.
Alte platforme
„Nu mai vând în România de aproximativ un an și jumătate. În pandemie am pierdut 80% din business – pentru că rochiile de ocazie și cele de cocktail reprezentau o mare parte din vânzări și nu s-au mai organizat evenimente. Și informându-mă despre site-urile din afară, despre ce se întâmplă pe alte platforme, mi-am dat seama că doar în România era o problemă pe partea asta de vânzări de rochii de ocazie și că site-uri din Statele Unite ale Americii și UK (Marea Britanie, n.r.) vindeau bine în continuare“, povestește astăzi antreprenoarea.
Carmen Dascălu a înființat compania din România în 2009, iar primele rochii Roserry cusute în propriul atelier au fost în 2014, trecând astfel de la faza în care lucra cu furnizori la momentul în care creștea o nouă linie de business: producția. Așa a ajuns să ruleze afaceri de sute de mii de euro anual.
„Planurile noastre înainte de pandemie vizau, pe de o parte, dezvoltarea cât mai mult a segmentului de rochii de ocazie, iar pe de alta, expansiunea internațională. Însă a venit pandemia și a frânat brusc aceste planuri“, declara Carmen Dascălu anul trecut, într-un alt interviu pentru NewMoney.
Între timp, antreprenoarea s-a stabilit în Auckland (Noua Zeelandă) împreună cu familia (soțul și fiul său) și a luat-o de la început. Prima fază a afacerii a fost deschiderea unui magazin fizic, planul inițial fiind ca, în funcție de evoluția businessului, să se extindă în această formulă în paralel cu dezvoltarea segmentului online.
Printre avantajele înființării unui business în Noua Zeelandă, Carmen Dascălu a enumerat câteva: „Nu există birocrație, nu există punct de lucru sau Registrul Comerțului“. Firma a deschis-o în 30 de minute, online, fără să trimiă o copie a pașaportului, iar codul de înregistrare l-a primit în 12 ore, pe e-mail. De asemenea, costul a fost de aproximativ 70 de euro. Și codul de TVA a fost obținut tot online, printr-o aplicație pe care a completat-o în doar cinci minute.
„Există o singură aplicație de contabilitate, bineînțeles, în cloud. Nu există depunere lunară de documente, bilanț, balanță etc. Totul se generează din aplicația online doar dacă ai nevoie. Nu există drumuri la Registru sau ANAF. Nu există Registru, iar ANAF-ul este online“, a punctat Carmen Dascălu. Chiar și închirierea spațiului s-a întâmplat tot prin e-mail, cu ajutorul unui document de trei pagini semnat în Adobe, fără ștampilă. Casa de marcat nu a fost obligatorie, iar 90% din plăți sunt făcute cu cardul.
Schimbare de plan
Numai că socoteala din planurile sale nu s-a potrivit cu ceea ce căuta publicul feminin de acolo. „După o lună-două am realizat că femeile din Noua Zeelandă nu se îmbracă la fel ca femeile din Europa sau din State. Piața e foarte diferită, chiar și prin comparație cu Australia. În Noua Zeelandă nu există aproape deloc cerere pentru rochii elegante, fiind preferat stilul casual. Iar vânzările au fost slabe față de ce îmi imaginam eu. Practic, am vândut de circa 5.000 de euro pe lună“, detaliază Carmen Dascălu. Mai mult, pentru că și chiria era foarte mare, timp de trei luni nu a făcut profit cu vânzările din offline și a ieșit pe zero. Soluția a fost să nu se mai concentreze pe Noua Zeelandă, reorientându-și afacerea înspre online și piața internațională. Cât despre România, se știa deja că vânzările se vor reduce semnificativ aici, spre zero.
„Și am început să trimit e-mailuri la diferite platforme multibrand din UK și SUA, specializate pe designeri și cu deschidere la nivel global. Și după o lună am fost acceptată de o platformă din UK“, punctează antreprenoarea, fiind vorba una dintre cele mai cunoscut platforme ‒ wolfandbadger.com. În plus, a lucrat și la o repoziționare a produsului, către zona premium și de lux, folosind materiale prețioase și cusături cât mai fine. În România a păstrat toată producția, aici având o echipă de cinci persoane și colaborând totodată cu două ateliere specializate în astfel de creații.
Din punctul de vedere al vânzărilor, pentru anul în curs estimează o cifră de afaceri înspre o jumătate de milion de euro, cu perspectiva unei dublări în 2023. „De când sunt pe platforma din UK, vând cu 20% mai mult decât vindeam înainte de pandemie, când aveam businessul în România. Ei au trafic foarte mare. Nu mai am în plan să vând în România. În prezent, 60% din vânzări înseamnă SUA, 30% UK și 10% Europa și Australia. De asemenea, sunt în discuții cu o altă platformă, din State, de același tip, care vinde produse de la designeri mici și mijlocii“, detaliază Carmen Dascălu.
Următorii trei ani
Cum va arăta businessul Roserry pe termen mediu? Intenția este să ajungă la afaceri de trei milioane de euro în trei ani și să-și listeze produsele și pe alte platforme cunoscute, gen Farfetch, un retailer online de bunuri de lux.
„Probabil că acest lucru nu îl vom putea face fără o echipă mai mare, de cel puțin 20 de angajați, plus producție externă. La asemenea vânzări, lucrurile se amplifică foarte mult. Mai concret, la o cifră de afaceri de trei milioane de euro vorbim de 3.000 de produse vândute pe lună. Noi vindem acum între 500 și 800 lunar“, explică fondatoarea Roserry.
Vorbind despre piața de fashion, Carmen Dascălu crede că urmează sfârșitul erei fast fashion, cel puțin pentru țările foarte dezvoltate. În cazul României, consideră ea, cel mai probabil vor mai trece câțiva ani buni până când „slow fashionul va fi la modă“, dar, în mod sigur, lucrurile vor evolua într-o nouă direcție.