Calcule greșite la Harvard: care este pariul pierzător al celei mai bogate universități din lume

Cu active de peste 37 de miliarde de do­lari, Harvard, cea mai bogată Universitate din lume, a raportat în ultimii ani cele mai scăzute randamente pentru in­vestițiile făcute prin propria Fundație. Cel mai ris­cant și perdant pariu s-a dovedit a fi cel pe resurse naturale.

Acest articol a apărut în numărul 36 (19 martie – 1 aprilie) al revistei NewMoney

Cu șase ani în urmă, Jane Mendillo, la acel moment directorul Fundației Harvard, a mers timp de o săptămână în Brazilia pen­tru a vedea stadiul unor investiții fă­cute aici de celebra Universitate în domeniul agricol. A survolat pădurile și terenu­rile agricole pe care Harvard le-a achizi­țio­nat într-una dintre cele mai ambițioase aventuri investiționale în afara SUA – în săraca și îndepăr­tata regiune de nord-est a Braziliei. Pe terenurile cumpărate, Har­vard a început să producă roșii, zahăr, etanol, dar și energie din procesarea de­șe­urilor orga­nice. Teoretic, profiturile scoase astfel ar fi trebuit să le depășească pe cele obținute din investiții așa-numit convenționale – din acțiuni și titluri de stat, permițându-i astfel celei mai bogate instituții de învăță­mânt din lume să ră­mână cu un pas în fața concurenței.

Mendillo a pariat însă greșit pe Brazilia. După ce a investit circa 150 de milioane de dolari în dezvoltare, Fundația Harvard pregătește acum terenul pentru exit, spun surse apropiate negocierilor sub pro­tecția anonimatului. Decizia a fost luată de actualul director al Fundației, Nirmal „Narv“ Narvekar, care a anunțat o diminuare a portofoliului de investiții în resurse naturale până la valoarea de 2,9 miliarde de dolari (o scădere de 1,1 miliarde de dolari). Cu active de 37,1 miliarde de do­lari, Harvard a anunțat profituri solide din aceste investiții, dar deocamdată sunt alte „provocări semnificative“ cu care se confruntă.

EȘECURI DE SUTE DE MILIOANE. Harvard a făcut mai multe gre­șeli în ultimii zece ani, care ține de o con­vingere ero­nată, apreciază Thomas Gilbert, profesor de finanțe în cadrul Univer­si­tății Washington. Aceea că managerii săi financiari (care au încasat cumulat remu­nerații de 242 de milioane de dolari din 2010 până în 2014) sunt mai deștepți și pot gestiona riscurile pe care toate celelalte fundații universitare similare au evitat să și le asume. „Când gestionezi banii unor donatori, este uluitor că se ajunge la astfel de eșecuri“, adaugă Gilbert.

Citiți și: Cum va influența Brexitul industria cinematografică din Marea Britanie, „casa” filmelor cu Harry Potter, James Bond și Star Wars

La capătul ultimilor zece ani, profitul anual mediu raportat al Fundației Harvard a fost de 4,4%. Altfel spus, chiar și mai scă­zut decât cel obținut din cea mai simplă abordare investițională – o inves­tiție într-un fond mutual de tip index (acele fonduri care aproximează cel mai bine mer­sul unei burse, n.r.) cu un portofoliu mix – 60% acțiuni și 40% bonduri – a asi­gu­rat în ultimii ani randamente anuale de 6,4 procente.

O parte dintre gafele managerilor funda­­ției au apărut chiar în presă. În fața unor pierderi consistente pe fondul crizei financiare din 2007, Mendillo a vândut acțiuni ale fondului de investiții cu discounturi foarte mari înainte ca prețul lor să-și revină. Dintre toate aceste greșeli, niciuna însă nu a fost atât de devastatoare ca pariul pe resurse naturale. Universitatea a cumpărat podgorii din centrul Californiei, păduri de tec din America Centrală, ferme de bumbac în Australia, plantații de euca­lipt prin Uruguay și terenuri forestiere în România. După o reevaluare a activelor, a decis vânzarea unora dintre ele – plantația din Uruguay anul trecut. „Portofoliul de resurse naturale a fost gândit să fie perla coroanei. Dar și-au asumat riscuri prea mari și strategia s-a dovedit a fi cu dublu tăiș“, apreciază Joshua Humphreys, pre­șe­dintele Institutului Croatan, un ONG care promovează capitalismul sustenabil.

PE PROFIT, DAR PERSONAL. Sunt totuși investiții care nu au fost perdante dintotdeauna. Mendillo a reușit să obțină din industria lemnului profituri substanțiale în mandatul lui Jack Meyer, director în anii ’90. Totodată, Harvard a încasat bani frumoși când a cumpărat și vândut tere­nuri forestiere în Noua Zee­landă, în 2003.

Când Mendillo a revenit la Harvard după o perioadă petrecută la fundația Colegiului Wellesley a încercat să replice succesul anterior, dar orientându-se de data aceasta nu spre terenuri forestiere din SUA, ci din țări emergente. Filosofia ei – să exploateze oportunitatea creată de cererea globală în creștere pentru acele categorii de resurse care se împuținează de la decadă la decadă, după cum mărtu­risea într-un interviu din 2012.

Mendillo a văzut acest gen de investiții ca un pariu pe termen lung, iar membrii board-ului i-au fost alături. „Resursele naturale sunt ideea noastră preferată“, mărturisea aceasta în cadrul unei confe­rințe din iulie 2012. Doar că, la acel moment, economia braziliană era în plină creștere, iar guvernul drena sume importante spre regiunile sărace, îndepărtate din nord-estul semiarid al țării. În parte­ne­riat cu firma de investiții locală Gordian BioEnergy, Fundația Harvard a înființat o nouă companie, Terracal Alimentos e Bioenergia. Aceasta urma să investească peste 1,5 miliarde de dolari în dezvoltarea unor întregi regiuni agricole – un proiect viza transformarea a mii de hectare din preajma orașului Guadalupe, folosind teh­nologii moderne de irigații.

Când Mendillo și-a dat demisia în 2014, investitorii străini erau deja speriați de o economie a Brazi­liei în declin și de scandalul de corupție care clătina serios guvernul din Brazilia. Strategia privind in­ves­tițiile în resurse naturale a dat roade, dar în buzunarele managerilor fundației. De exemplu, într-un singur an, Mendillo a câștigat 13,8 mili­oa­ne de dolari.

Narvekar, care a preluat conducerea fun­dației în 2016, a decis să externalizeze în cea mai mare parte investițiile Univer­sității. În prezent, ia în calcul noi exituri din investițiile vechi în resurse naturale și se gândește să le păstreze doar pe cele care au rămas valoroase. Câțiva dintre absolvenții promoției 1969 i-au sugerat însă altceva: să investească în fonduri mu­tuale de tip index.

Veritas

Până nu demult invidiată pentru performanțele investițiilor făcute, Fundația Harvard a raportat în ultimii zece ani un profit mediu de 4,4%, cel mai scăzut comparativ cu cel al competiției.

• Cea mai veche și mai bogată Universitate din SUA, fondată la 1636, a primit numele Harvard în 1639, după ce preotul John Harvard, absolvent al universității a făcut prin testament cea mai mare donație de până atunci.
• GREȘ Cea mai devastatoare – investițiile masive în resurse naturale. Universitatea a ajuns să cumpere podgorii din centrul Californiei, păduri de tec din America Centrală, ferme de bumbac în Australia, plantații de eucalipt prin Uruguay și terenuri forestiere în România.
• ROMÂ În 2014, Universitatea Harvard vindea în regim de urgență cele peste 32.000 de hectare de teren forestier deținute în România prin compania Scolopax.
• Alvaro Aguirre, directorul diviziei de investiții în resurse naturale, a încasat 25 de milioane de dolari în patru ani de mandat. Șeful lui, Andrew Wiltshire, 38 de milioane de dolari în cinci ani.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Michael McDonald și Tatiana Freitas

adaptare de Mimi Noel

Cu contribuția lui Ken Parks.

FOTO: Guliver / Getty Images